Magazin cultural stiintific.

Românii cumpără tot mai multe televizoare 3D pentru a fi în ton cu ultimele cuceriri tehnologice. În luarea deciziei de cumpărare îi ajută şi retailerii, care au scăzut drastic preţurile în ultimul an, dar şi posturile de televiziune, care oferă tot mai multe materiale 3D.

Preţurile au scăzut cu 20-30% în 2011, datorită avansului tehnologic. Totuşi, ne aşteptam chiar la o scădere mai mare, având în vedere cât de sus erau preţurile iniţiale.

Astfel, dacă iniţial erau rare produsele sub pragul de 5.000 de lei, preţul mediu plătit de români pentru un televizor 3D astăzi este de circa 3.000-3.500 de lei. Atractivitatea acestui tip de produs este decisă însă, în principal, de conţinut.

Filmele sunt principalul motor al creşterii vânzărilor televizoarelor 3D. Cu cât va avea la dispoziţie mai mult conţinut pentru acest tip de aparate, cumpărătorii vor fi tot mai atraşi de ele şi mai dispuşi să plătească pentru achiziţia lor.

Evoluţia vânzărilor

În cazul Evomag, vânzările au crescut, pe segmentul televizoarelor 3D, cu circa 40% în decembrie 2011 faţă de decembrie 2010 şi cu 45% la nivelul întregului an faţă de 2010. Creşterea volumului de conţinut disponibil şi scăderea preţurilor pe segmentul aparatelor cu diagonala cuprinsă între 32 şi 40 de inci au fost principalele motive.

Conţinutul pe această categorie a crescut, dar nu a explodat, aşa cum s-a întâmplat la alte categorii de produse noi, precum tabletele.

O altă categorie de conţinut care a contribuit la creşterea vânzărilor sunt jocurile video, pe PC sau consolă. În plus, utilizatorii pot combina sistemul Kinect de la Xbox360, care oferă libertate aproape totală de acţiune, cu un televizor 3D, pentru a avea o experienţă ieşită din comun.

Oferta de pe piaţă

Magazinele au multe oferte disponibile pe acest segment de piaţă, cu preţuri începând de la 2.000 de lei şi ajungând până la 14.000 de lei. Diferă mult ofertele între magazinele online. De exemplu, un Panasonic TX-P42UT30E, plasmă FullHD 3D, diagonala 106 cm, poate costa şi 2.000 de lei, dar şi 3.300 de lei. Fiţi atenţi însă la serviciile adiacente oferite, la preţul transportului şi la seriozitatea magazinului.

În plus, contează şi dacă produsul respectiv este nou, resigilat sau la mâna a doua, dar cu garanţie (de regulă şase luni) oferită de magazin. Un produs interesant se găseşte în oferta unui mare retailer online, LG 42PW450, plasmă, 106 cm, HD Ready, care costă sub 2.300 de lei.

Preţul mai mic poate fi explicat prin lipsa re­zoluţiei FullHD. Cine vrea un Sony KDL32EX720BAEP, cu diagonala de 81 cm, internet tv, LED, trebuie să scoată din buzunar în jur de 2.800 de lei.

Dacă aveţi o sufragerie mare şi vreţi să vă impresionaţi prietenii, atunci este musai să vă luaţi un 3D cu diagonala de cel puţin 150 cm. La circa 5.000 de lei, un LG 60PZ250 nu pare scump, având în vedere caracteristicile. Filmele favorite sau jocurile video (eventual cu sistemul Kinect, care poate fi conectat şi la un PC) vor arăta altfel.

E greu de spus care este cel mai bun televizor 3D. Oameni diferiţi vor diferite lucruri. O metodă mult mai bună e să începi prin a elimina ce ştii că nu vrei. Care este deci cel mai slab 3DTV?

Producătorii de televizoare au ales modalităţi diferite de implementare a tehnologiei 3D, unele mai reuşite altele mai puţin. De fapt există diferenţe mari în calitatea imaginii 3D la diferite mărci de televizoare.

În acest punct sunt nevoit să explic care este principiul de funcţionare al tehnologiei 3DTV.

Fără a intra în detalii mult prea tehnice şi foarte pe scurt: efectul 3D este creat prin afişarea aceleiaşi imagini de două ori, câte odată pentru fiecare ochi. Cele două cadre nu sunt perfect identice, fiecare ochi va vedea aceeaşi imagine dar filmată din unghiuri uşor diferite.
Astfel creierul este “păcălit” să creeze adâncimea. Imaginea 3D este în mintea noastră, nu pe ecran.

Pe ecran vedem de fapt două imagini suprapuse din care nu se înţelege mare lucru fără ochelarii 3D. Acea pereche de ochelari este esenţială deoarece selectează pentru fiecare ochi imaginea potrivită.

Şi aici intervin diferenţele care ne interesează când vrem să ne alegem un televizor 3D.

Filtrarea imaginii potrivite pentru fiecare ochi se poate face în două feluri:

1) ochelarii activi: imaginile sunt afişate succesiv şi ochelarii selectează activ când un ochi vede ceva şi când nu. Practic ochelarii blochează vederea unui ochi în fracţiunea de secundă în care pe ecran este afişată imaginea pe care trebuie să o vadă celălalt ochi.

2) ochelarii pasivi: imaginile sunt afişate simultan şi fiecare lentilă focalizează ochiul pe imaginea corespunzătoare.

Ce are asta a face cu televizoarele? Afişarea a două imagini simultan se face folosind acelaşi număr de linii de imagine. Altfel spus, în cazul afişării a două imagini în acelasi timp, rezoluţia fiecăreia este înjumătăţită. Tehnologia bazată pe ochelari pasivi creează o imagine 3D la o rezoluţie de două ori mai slabă decat a unei imagini 2D.

Deci în cazul acestor televizoare, imaginea 3D nu mai este deloc FULL HD. Deşi tu te uiţi la un blu-ray, ceea ce vezi nu este High Definition.

Tehnologia 3D bazată pe ochelari pasivi este în prezent  promovată foarte agresiv de către compania LG. Am văzut pe net diverse reclame, filme de prezentare care încearcă să ne convingă de “avantajele” acestui tip de efect 3D.
Bineînţeles, cumva au uitat să menţioneze problema înjumătăţirii rezoluţiei.

Ce-i drept, ochelarii pasivi dau o imagine mai luminoasă, sunt uşori, ieftini, nu necesită baterii.
Dar să cheltui bani pe un player blu-ray 3D, pe un TV 3D, pe blu-ray-uri 3D, ca să vezi imagini în rezoluţie standard, mi se pare absurd.

Notă: problema înjumătăţirii rezoluţiei la televizoare cu ochelari pasivi apare desigur doar în cazul imaginilor 3D. Când foloseşti modul 2D, vei putea vedea filme în FULL HD.

TCO a publicat pe ieri un studiu comparativ cu privire la ochelarii 3D folosiţi cu televizoarele capabile să producă imagini tridimensionale. Rezultatul doar confirmă lucruri deja ştiute dar este bine că o voce independentă se face auzită în mijlocul războiului de declaraţii dintre Sony şi LG.

Există două tipuri de implementare a tehnologiei 3D la televizoare: una care se bazează pe ochelari activi (Panasonic, Samsung) şi alta care foloseşte ochelari pasivi (LG). Studiul TCO analizează performanţele celor două tipuri de ochelari 3D în ce priveşte trei aspecte esenţiale: aşa numitul “cross-talk”, luminozitatea ecranului şi rezoluţia în modul 3D. În continuare detaliez fiecare din aceste aspecte.

1) Dublarea imaginii relativ la unghiul de vizionare

Imaginea 3D este formată prin suprapunerea a două cadre uşor diferite – unul pentru fiecare ochi. O problemă comună la vizionarea de filme 3D este faptul că în funcţie de poziţia din care priveşti ecranul, poate apărea fenomenul de suprapunere imperfectă a celor două cadre, ceea ce produce dublarea imaginii, în engleză numită “cross-talk”.

Studiul TCO arată că ochelarii pasivi pot produce foarte uşor acest efect. Punctul perfect de vizionare este obţinut atunci când linia trasată de la ochi la ecran face un unghi drept cu televizorul. Este suficient să priveşti ecranul un pic mai de sus sau mai de jos faţă de centrul ecranului ca să apară un pronunţat efect de “cross-talk”.

Dacă vrei să îţi iei un TV 3D de la LG ai deci în vedere că trebuie să acorzi atenţie specială locului în care îl aşezi. Evită să pui televizorul prea sus pe perete, sau dacă îl pui sus, ai grijă să îl înclini corespunzător astfel încât să priveşti exact în centrul ecranului.

2) Luminozitatea

Ochelarii activi reduc de trei ori luminozitatea ecranului, faţă de cei pasivi. Deci pe un Samsung 3D vei avea luminozitate de 3 ori mai mică decat pe un LG 3D.

Deşi divizia de marketing de la LG face mare caz de acest lucru, eu cred că nu afectează prea mult experienţa de vizionare. Televizoarele din ziua de azi sunt oricum capabile să producă prea multă lumină. De fapt toţi ţinem televizoarele cu luminozitatea reglată la mai puţin de 50%, altfel privitul la televizor mai mult de 10 minute ar deveni insuportabil.

Totuşi la o comparaţie cu calibrare perfectă a ercanului, probabil că un 3DTV cu ochelari pasivi va fi mai luminos decât unul cu ochelari activi.

3) Rezoluţia imaginii în modul 3D

Ochelarii pasivi, datorită limitării inerente acestui tip de tehnologie, produc o rezoluţie verticală înjumătăţită. TCO confirmă în studiul lor acest lucru.
Un Blu-Ray 3D privit pe un LG 3D va avea o rezoluţie nu tocmai FULL HD.

Este ştiut că pentru unele persoane vizionarea de filme 3D este obositoare şi produce dureri de cap. Studiul TCO nu abordează problema dar menţionează că “acesta este un aspect interesant de investigat”.

Observaţie: În studiul TCO se are în vedere doar vizionarea de semnal video 3D. Observaţiile de mai sus nu se aplică deci la semnalul 2D care nu presupune folosirea ochelarilor.

TCO Development este o companie independentă din Suedia care oferă certificarea TCO. Certificatul TCO defineşte uşurinţa în utilizare, consumul de energie şi performanţele tehnice ale echipamentelor de birou în principal dar şi ale altor produse electronice.