Munţii Neamţului s-au remarcat, secole la rând, prin frumuseţea de neeglat a locurilor şi prin bogăţia tradiţiilor populare. Dincolo de acestea, însă, aceiaşi munţi s-au dovedit, ceva mai recent, a fi încărcaţi de taine pe cât de uluitoare, pe atât de greu de elucidat. Descoperirile făcute de un profesor din partea locului, au avut darul să stârnească largi controverse în rândul istoricilor şi să aducă zona în centrul atenţiei, transformând-o într-un ţinut al misterelor de nepătruns. Printre altele, aici au fost găsite tăbliţe din lut, imprimate cu pictograme care ar putea constitui forme ale cele mai vechi screri din lume, precum şi două ciudate structuri din piatră, una semănănd izbitor cu un OZN, iar cealaltă aducând, la fel de izbitor, cu celebrul Sfinx din Munţii Bucegi.

Tăbliţe scrise, vechi de 7.500 de ani

Dumitru Ioniţă este doctor în istorie, filosofie şi drept internaţional. Locuieşte în comuna nemţeană Farcaşa şi ativează ca profesor de ştiinţe socio-umane, la liceul din Borca. Este autorul a nu mai puţin de 220 de studii şi articole istorice, toate apreciate la nivel naţional şi nu numai. Şi-a dedicat viaţa descoperirii de comori arheologice şi, de-a lugul carierei sale de până acum, a scos la lumină peste 2.000 de piese, inestimabile valoric.

În palmaresul descoperirilor sale -unele din ele strânse într-o colecţie personală unicat- sunt incluse sceptrul voievodal ceremonial al lui Ştefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rareş, un pumnal al domnitorului Constantin Brâncoveanu, o halebardă de ceremonial a lui Ioan Vodă cel Viteaz şi harta de la 1590 a cartografului Abraham Ortelius, în care Dacia apare trecută pe globul pământesc.

Pentru activitatea ştiinţifică, arheologică şi publicistică, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară i-a conferit profesorului Ioniţă un “Hrisov al recunoştinţei”, distincţie cu care foarte puţine persoane din România se pot lăuda. În ultima perioadă de timp, profesorul Dumitru Ioniţă şi-a concentrat aria cercetărilor în arealul locurilor sale de baştină, convins fiind că acestea ascund comori istorice care aşteaptă să fie scoase la lumină. Convingerea sa a început să fie conturată în momentul în care, pe raza localităţii Farcaşa, a descoperit o conductă medievală de aducţiune a apei, construită din olane de ceramică, cea mai lungă de acest tip din ţară. Nu după mult timp, în situl arheologic pe care l-a deschis la poalele Masivului ceahlău, în punctul denumit Vadu Rău, profesorul a găsit 120 de tăbliţe din lut ars, incripţionate cu simboluri protoliterate -imagini reprezentând forme primitive de scriere, din perioada neolitică.[pullquote_right]În trecut, în aceeaşi zonă au mai fost descoperite obiecte misterioase, printre care o serie de plăcuţe imprimate cu pictograme, despre care se presupune că ar putea fi cea mai veche formă de scriere descoperită vreodată, fiind datate cu aproximativ 1.000 de ani înaintea plăcuţelor sumeriene[/pullquote_right]

Tăbliţele protoliterate descoperite de profesorul Ioniţă s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 înainte de Hristos şi sunt identice, ca formă şi mod de exprimare, cu cele din anticul Sumer şi din Insula Paştelui. Deosebirea este însă aceea că tăbliţele sumeriene, considerate actualmente a constitui prima formă de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel puţin 1.000 de ani mai noi decât cele descoperite la poalele Ceahlăului! “Acest lucru dovedeşte, în mod indiscutabil, că primele scrieri din lume au apărut aici, pe plaiurile noastre şi nu în altă parte a globului pământesc”, a afirmat profesorul Ioniţă. El a mai spus că va face toate demersurile pentru a ni se recunoaşte acest lucru pe plan internaţional.

OZN-ul din 90 de plăcuţe din piatră

În acelaşi sit arheologic deschis la Vadu Rău, profesorul Dumitru Ioniţă avea să mai facă o descoperire pe cât de uluitoare, pe atât de misterioasă. La doar un metru şi jumătate sub pământ, el a găsit o ciudată structură din piatră, semănând izbitor cu un OZN. Uimitor este faptul că obiectul, având greutatea de 12 kilograme, înălţimea de 14 centimetri şi circumferinţa de aproape un metru, nu este o creaţie întâmplătoare a naturii, ci -cât se poate de evident- un produs construit în mod inteligent.

OZN-ul din Ceahlău este compus din nu mai puţin de 90 de plăcuţe din piatră, îmbinate între ele cu un material liant care, studiat fiind, s-a dovedit a fi cu desăvârşire necunoscut. “Nu este ciment, nici argilă şi nici vreun alt adeziv cunoscut şi folosit de-a lungul istoriei, până azi. Probabil că respectivul liant, de o duritate extremă, nici nu are corespondent pe Terra”, a spus profesorul Ioniţă. La o primă examinare, straniul obiect a fost datat cu o vechime estimativă de cel puţin 2.000 de ani.

Cât despre scopul în care a fost construit, părerile sunt, deocamdată, împărţite şi se limitează doar la presupuneri. Unii cred că ciudatul OZN avea rol de obiect de cult, în cadrul diferitor ritualuri religioase. Alţii, adepţi ai teoriei extraterestre, sunt de părere că ciudăţenia este o reproducere, la scară redusă, a unui obiect venit din Cosmos. Adevărul va fi elucidat numai dacă specialiştii vor reuşi să stabilească cu exactitate atât provenienţa şi menirea obiectului descoperit, cât şi compoziţia adezivului necunoscut. Până atunci, totul este sortit să rămână doar la stadiul de mister.

Fratele mai mic al Sfinxului din Bucegi

La puţină vreme după descoperirea OZN-ului din piatră, profesorul Dumitru Ioniţă avea să găsească, în perimetrul aceluiaşi sit arheologic, un alt obiect la fel de misterios. De data aceasta era vorba de o structură semănând pregnant cu profilul celebrului Sfinx din Masivul Bucegi. Obiectul, cu o greutate de 2,5
kilograme şi (în mod ciudat) cu exact aceeaşi înălţime de 14 centimetri, ca şi OZN-ul descoperit anterior, s-a dovedit a fi, la rândul lui, o creaţie produsă în mod conştient.

[toggle_box title="Sfinxul din Carpati" width="600"]

Sfinxul din Bucegi, asa cum este cunoscut din anul 1935 cu aceasta denumire, este un megalit care s-a format cu acest aspect de cap de om, datorita eroziunii eoliene pe parcursul unei perioade lungi de timp, si se afla la o altitudine de 2.216m. Asemănarea sa cu Sfinxul Egiptean, atunci cand este privit din anumite unghiuri, marcate în jurul său, cât și accesul relativ ușor în zonă, au făcut ca această formațiune geologică să devină o atracție turistică importantă. Cea mai veche poza cunoscuta cu Sfinxul dateaza din anii 1900.

În munții României există și alți megaliți care poartă denumirile de sfincși: Sfinxul de la Topleț, Sfinxul de la Stănișoara, Sfinxul de la Piatra Arsă, Sfinxul Bratocei, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon , dar nici unul nu este asa de impunator ca si Sfinxul din Bucegi.

Babele , sunt o alta formatiune stancoasa ,care in urma eroziunii eoliene, au capatat forma de ciuperca, si sunt situate in apropierea Sfinxului. Denumirea de Babele este data de anumite legende populare care circula in zona. Se considera ca in vechime , Babele , alaturi de Sfinx,au fost un loc unde se practica inchinarea la anumiti zei.

Accesul la aceste atractii turistice se face cu telecabina din Busteni, iar in timp ce se urca , aveti posibilitatea sa admirati peisajul care este de o frumusete de nedescris.

Informatii utile , cum puteti sa alegeti traseul cel mai potrivit sa ajungeti la Busteni in functie de localitatea unde locuiti, conditiile meteo, orasele prin care ve-ti trece, harti utile, etc., puteti gasi dand o simpla cautare pe net

[/toggle_box]

Sfinxul miniatural descoperit pe Ceahlău este aşezat pe un mic piedestal din piatră, metoda şi materialul de îmbinare rămânând deocamdată, la fel ca şi în cazul OZN-ului, cu desăvârşire necunoscute. Conform primelor concluzii care s-au tras după descoperirea făcută, obiectul ar avea o vechime oarecum egală cu cea a OZN-ului pietrificat, adică de aproximativ 2.000 de ani, iar menirea sa iniţială a fost, cel mai probabil, de folosire ca obiect de cult. Asemănarea sa izbitoare cu Sfinxul din Bucegi este însă de natură să întărească o ipoteză care, ani la rând, a rămas doar la stadiul de simplă presupunere: aceea că şi binecunoscutul Sfinx, la rândul lui, nu a fost modelat de forţele naturii, ci a fost sculptat în mod conştient, cu scopuri încă necunoscute (posibil ca reprezentare a vreunei zeităţi), servind mai apoi drept model pentru unele copii în miniatură, făcute de civilizaţiile existente cu mii de ani în urmă, pe teritoriul ţării noastre.

Dumitru Ioniţă este sigur că în România mai există şi alte reproduceri ale Sfinxului, nedescoperite, după cum este încredinţat că în situl arheologic de la poalele Ceahlăului mai sunt încă multe comori arheologice, care aşteaptă să fie scoase la lumină. “Situl de la Vadu Rău, deschis în octombrie 2009, a scos la iveală un sanctuar megalitic ce are corespondent cu cel de la Stonehenge, Anglia. Descoperirile făcute una după alta, în acelaşi perimetru, nu pot fi doar simple coincidenţe. Să nu uităm că Ceahlăul era considerat, cu mii de ani în urmă, munte sfânt şi sălaş al celui mai mare zeu dintre zei, Zamolxis. Poate că civilizaţiile de atunci, umane sau -de ce nu?- extraterestre, ne-au lăsat mesaje pe care noi, acum, trebuie să le descifrăm”, a conchis profesorul Ioniţă

Munţii Neamţului par a fi o zonă plină de mistere pe care istoria nu le-a elucidat încă. La poalele Ceahlăului, în zona denumită Vadu Rău, săpăturile arheologice realizate sub îndrumarea istoricului Dumitru Ioniţă au scos la iveală artefacte bizare, printre care o structură de piatră care seamănă uimitor de tare cu ceea ce considerăm astăzi că ar fi un OZN şi o alta care pare a fi o replică în miniatură a Sfinxului din Bucegi.

Profesorul Ioniţă a descoperit la o adâncime de doar 50 de centimetri sub pământ o structură de piatră prelucrată, formată din cel puţin 90 de plăcuţe îmbinate cu un liant cu desăvârşire necunoscut oamenilor de ştiinţă de astăzi, care are forma unui OZN. Liantul, de o duritate extremă “nu este nici ciment, nici argilă, nici vreun alt adeziv cunoscut şi folosit de-a lungul istoriei, până azi. Probabil că respectivul liant nu are corespondent pe Terra”, susţine profesorul Ioniţă, citat de Gardianul. Obiectul are o înălţime de 14 cm, o circumferinţă de aproape un metru, cântăreşte 12 kg şi pare a aea o vechime de cel puţin 2.000 de ani.

Acelaşi sit arheologic a scos la iveală un alt obiect care a stârnit curiozitatea cercetătorilor. Este vorba de ceea ce pare a fi o copie în miniatură a Sfinxului din Bucegi. Piatra are aceeaşi înălţime cu “OZN-ul”, 14 cm, o greutate de 2,5 kg şi este aşezat pe un mic piedestal de piatră. Ca şi în cazul primului obiect, metoda de îmbinare a celor două elemente ale structurii rămâne deocamdată o necunoscută.

În trecut, în aceeaşi zonă au mai fost descoperite obiecte misterioase, printre care o serie de plăcuţe imprimate cu pictograme, despre care se presupune că ar putea fi cea mai veche formă de scriere descoperită vreodată, fiind datate cu aproximativ 1.000 de ani înaintea plăcuţelor sumeriene. ?Descoperirile făcute în acelaşi perimetru nu pot fi doar simple coincidenţe. Ceahlăul era considerat, cu mii de ani în urmă, munte sfânt şi sălaş al zeului Zamolxis.

SURSA