Mistere din Romania inapoi la pag. principala

Misterul apelor pierdute din Dobrogea. Misterul apelor pierdute din Dobrogea.(1)

Terenul stancos fiind arid si brazdat de crapaturi, este evident ca apele circula undeva in adanc, in lungul unui sinclinal (o structura geologica in forma de copaie) si ajung intr-un loc. Dar unde? Aceasta intrebare i-a framantat mult pe geologi si pe geografi. Un raspuns a venit in chip neasteptat. In timp ce faceau o cale ferata la Sitorman, langa comuna Piatra, constructorii au fost nevoiti sa dinamiteze o colina calcaroasa.

Mare le-a fost mirarea cand, dupa explozie, au vazut cascandu-se un crater, in fundul caruia, cativa metri mai jos, lucea o apa. Zeci de bascule cu piatra au fost turnate acolo, dar in zadar: golul parea capabil sa ingurgiteze orice cantitate de balast. Inginerii au proiectat o deviere. Dar o noua bubuitura a avut ca rezultat deschiderea unei noi caverne cu apa. S-a facut un ocol si mai mare si astfel calea ferata a fost finalizata.
Dar, dupa cativa ani, terasamentul a inceput sa se taseze. Noi, speologii, stiam de ce: intre timp, patrunseseram cu echipament de scufundare in misterioasa cavitate. Nu uit plutirea prin bezna lichida, intr-o apa de cristal, survoland stanci pravalite si stalagmite. O pulbere argintie acoperea podeaua si peretii – praful timpului asternut de milenii in aceasta ruina netulburata.

M-au intrigat si numeroasele stalagmite si alte formatiuni rupte si imprastiate pe podea, de ca si cum vizitatori preistorici cu apucaturi de turisti contemporani ar fi trecut pe aici. Desi lunga doar de 100 m, cavitatea are un gabarit generos, o inaltime maxima de 8 m, o topografie complicata de existentaunor puturi ce coboara spre un nivel necunoscut si e in mod evident parte a unui sistem carstic mult mai amplu, inca neexplorat.

Un coridor ajunge la numai 4 m sub calea ferata, deci, exagerand putin, nu ar fi fost exclus ca o locomotiva ghinionista sa viziteze galeria. Pe baza topografiei exacte pe care am facut-o, terasamentul a fost consolidat.

Intre timp, localnicii, care, din cauza vecinatatii cu Lacul Tasaul, aveau in fantani apa salcie, au descoperit ca in cele doua gavane era una rece si placuta ca un izvor de munte si veneau deseori sa-si umple canistrele si butoaiele. Afland despre misteriosul rezervor natural situat la numai cativa metri sub aridul sol dobrogean, o firma specializata in irigatii a inceput lucrari de captare a ceea ce credeau a fi un mare rau subteran.

Pe marginea celor doua vagauni a aparut o statie de pompare si s-a plantat o conducta de 3,5 km. Firma dorea sa exploateze 1.600 de metri cubi pe zi, un obiectiv foarte ambitios. Pentru a fundamenta regimul de exploatare, era nevoie de un studiu.

Si iata-ne din nou destramand intunericul cu farurile subacvatice. In punctul presupus a reprezenta amontele, am injectat o fiola cu fluoresceina. O „meduza“ verde-fluorescent si-a defasurat lenes tentaculele. Am revenit a doua zi si colorantul era tot acolo. Semn rau: inseamna ca apa nu se prea misca, deci nici vorba de rau subteran. Am revenit dupa o saptamana, apoi dupa o luna, dar situatia era neschimbata, indiciu ca nu exista o miscare detectabila, ca rezervorul este absolut static.

Dezolarea inginerilor era imensa, mai ales ca se cheltuisera deja foarte multi bani. Si atunci mi-am amintit de acele ape ce lipsesc din copaia calcaroasa. Exista o sansa ca pestera sa fie de fapt o fereastra deschisa spre misteriosul rezervor al Dobrogei Centrale. Singura metoda de a dovedi asta era un pompaj experimental.

Un grup de pompe Mamuth au extras din adanc 22.000 de metri cubi in cateva ore, adica de 7 ori volumul intregii cavitati explorate, fara ca nivelul din pestera sa scada. Proba a fost facuta. Proiectul a fost astfel finalizat, iar apa captata iriga culturi care, datorita calitatii ei, sunt considerate ecologice.

Apele carstice care strabat trasee subterane lungi sunt de calitate, pentru ca ele depun pe parcurs suspensiile si sarurile de prisos, iar o parte dintre bacterii mor. Daca hidrotehnicienii si-au luat partea, a ramas ceva si pentru speologi. In prezent, fragmentele de stalagmite extrase din galerie sunt studiate prin metoda de datare izotopica, dovedindu-se o buna cronica de informatie climatica. Ele probeaza ca pestera exista cu peste 600.000 de ani in urma, cand Dobrogea era un tinut ploios, iar Marea Neagra se afla la cote mult mai coborate. Dar asta e o alta poveste…

natgeo.ro

Iliescu vroia sa salveze cuplul Ceausescu in ’89 ? Iliescu vroia sa salveze cuplul Ceausescu in ’89 ?(3)

Stranie si, cel putin aparent, total ilogica povestea decretului prin care In Iliescu  ar fi comutat pedeapsa cu moartea a sotilor Ceausescu in detentie pe viata. Poveste, aparuta, coincidenta?, tocmai cand cuplul a fost reinhumat in cimitirul Ghencea Civil, dupa confirmarea identitatii lor in urma testului ADN.

Asadar, Mircea Maries, presedintele Asociatiei de revolutionari “21 Decembrie 1989″, pretinde ca ar fi intrat in posesia acestui decret impreuna cu doi jurnalisti ai unui site specializat pe stiri juridice,  dar nu a precizat de unde provine documentul. Dl. Maries nu l-a aratat, insa sustine ca ar fi fost semnat chiar pe 25 decembrie, in ziua executiei sotilor Ceausescu si ca este convins de autenticitatea actului.

De ce ar fi facut Ion Iliescu asa ceva? “Se vede clar ca a incercat sa-si protejeze pielea in cazul in care Ceausescu ar fi scapat de executie”, explica Mircea Maries. Ion Iliescu a negat: “a aparut o provocare din partea acestui individ – Maries. Si-a permis un fals ordinar. Decretul de condamnare a sotilor Ceausescu a fost redactat de mine. Nu am intentionat niciodata sa iert cuplul Ceausescu”.

Dar fostul presedinte nu s-a limitat la atat, ci a lansat un atac furibund impotriva lustratiei, a condamnarii comunismului, a tuturor celor care pun la indoiala unele versiuni oficiale asupra celor intamplate in urma cu 21 de ani. Inversunarea si vehementa domniei sale au fost parca prea mari pentru un om care nu are nimic de ascuns.

Dincolo de acest razboi intre cei doi, razboi care nu e o noutate, sunt cateva intrebari care nu pot fi eludate in aceasta poveste. Cele mai multe vizeaza varianta lui Mircea Maries. In primul rand, e greu de crezut fara sa arate documentul si fara sa indice sursa acestuia. Daca el exista, nu vad de ce dl. Maries nu arata macar o copie si nu aduce probe in favoarea autenticitatii orginalului. Pana la urma ar trebui sa fie primul interesat sa verifice daca nu e victima unei intoxicari.

Pe de alta parte, intrebarea de ce ar fi semnat Ion Iliescu asa ceva ramane in picioare caci explicatia data de dl. Maries e totusi subtire. Si daca ne gandim la contextul de atunci pare ca Ion Iliescu avea, dimpotriva, tot interesul sa scape pe veci de sotii Ceausescu. In primul rand pentru a transa definitiv preluarea puterii, apoi pentru a sigila cu pamant doua guri care puteau povesti multe secrete incomode si murdare din spatele celor intamplate in decembrie 1989 si din trecutul principalilor actori de atunci.

Apoi, nu inteleg de ce se apara cu asa inversunare Ion Iliescu. Caci privit din perspectiva de acum, cand cei mai multi dintre romani sunt, potrvit sondajelor, nostalgici, cand multi regreta asasinarea fostului cuplu prezidential si, mai ales, cand cei mai multi dintre romani au ajuns la concluzia ca procesul Ceausestilor a fost o mascarada sinistra, iar executia lor doar o crima comisa de Craciun, nu stiu daca Ion Iliescu ar fi mai degraba criticat sau laudat pentru presupusa clementa aratata fostului cuplu prezidential. Decretul acesta l-ar disocia de un episod controversat si ilegal.

Dar, din nou, ce interes ar fi avut Ion Iliescu sa-i tina pe Ceausesti in viata, sa riste deschiderea unui proces  autentic care sa poata devia intr-un proces al comunismului, alt lucru pe care fostii comunisti si securisti vopsiti in democrati nu l-ar fi vrut cu niciun chip. Si acum dl. Iliescu face crize cand aude de lustratie si condamnarea comunismului.

Si totusi, vehementa lui Ion Iliescu si siguranta lui Mircea Maries, cunoscut ca un om la limita fanatismului, dar care, in general, nu arunca fumigene, nu pot sa nu ne puna pe ganduri.

Asadar daca acel decret exista si, in pofida tuturor contraargumentelor, Ion Iliescu l-a semnat, inseamna ca cel putin o clipa el s-a temut in mod real ca sotii Ceausescu ar putea scapa sau ar putea fi salvati si s-ar putea intoarce la putere. Asta ar insemna ca pe 25 decembrie 1989 soarta Romaniei era inca in cumpana.

Cine sa-i salveze pe Ceausesti? Din ordinul cui? Intern sau extern? Cu ajutorul cui sa fi reluat ei puterea cand si armata  si securitatea intorsesera armele? Sau nu? Sunt intrebari la care, daca decretul exista, probabil ca numai Ion Iliescu are raspunsurile. Raspunsuri pe care le apara cu inversunare.

Aceasta poveste stranie ne arata din nou cat de putine stim cu adevarat despre cele petrecute in decembrie 1989 si cat de mici sunt sansele de a afla vreodata tainele acelor zile.

ziare.com

Enigme romanesti – energia locurilor. Enigme romanesti – energia locurilor.(5)

Pamantul romanesc ascunde realitati si ciudatenii care ar putea sa starneasca curiozitatea chiar si in cel mai sceptic muritor de pe pamant. In Romania exista zone cu o incarcatura energetica extraordinara, cu povesti desprinse parca dintr-un film fantastic, cu posibile explicatii pe care buzele tale nu ar indrazni sa le transmita mai departe, exista enigme pe care, din diverse motive, oamenii de stiinta au renuntat sa le desprinda din nimbul de legenda si supranatural. Romania este insa eterna frumoasa adormita care asteapta sa fie trezita la viata. Oamenii ei ar trebui sa inteleaga ca geografia ei paranomala este poate una dintre cele mai interesante din lume. Sunt multe zone fantastice si miraculoase ale Romaniei, insa in articolul de fata le vom prezenta pe cele mai cunoscute.

Padurea Baciu- padurea in care viata nu misca..

Se afla la numai cativa kilometri departare de orasul Cluj si acopera un deal cat vezi cu ochii. Aparent, este un loc oarecare in care timpul isi vede linistit de treaba curgand lent. Padurea Hoia Baciu este insa unul dintre cele mai cunoscute si controversate locuri din Romania pe seama caruia, din dorinta omeneasca de a intelege si descifra secretul fenomenelor paranormale din padure, au luat nastere povesti incredibile si speculatii care mai de care mai spectaculoase. Se spune ca vantul nu sufla in aceasta padure si ca cei care ii trec pragul, chiar daca nu patesc nimic, sunt incercati de un sentiment bizar de apasare, inconfort si teama, avand senzatia ca sunt priviti si supravegheati de pretutindeni. Padurea nu este vie ca toate padurile, ci pare invaluita in tacere, lipsita de freamatul frunzelor si al vietuitoarelor. Spre surprinderea celor care se asteapta sa intalneasca o padure falnica, lucrurile stau cu totul altfel.

Unii dintre copaci sunt orientati catre pamant, anemici si contorsionati, unii dintre acestia au trunchiurile golite, rasucite intr-un mod grotesc, de neinteles mintii omenesti. In anumite zone vegetatia aproape lipseste sau pare “uscata”. Cum au ajuns copacii in varsta de cateva decenii sa aiba o forma atat de ciudata precum este cea de spirala? Nimeni nu stie cu exactitate. Majoritatea oamenilor dau din umeri uimiti. Cercetatorii vin insa cu explicatii: padurea este una din zonele terestre de un magnetism foarte puternic, iar trunchiurile copacilor s-au orientat in functie de prezenta luminii, destul de rara aici. De altfel, vanturile puternice ar fi putut modela trunchiurile copacilor. Cum este insa posibil acest lucru daca in zona nu bat vanturi de o asemenea intensitate?…

Teama localnicilor de ceea ce exista in aceasta padure a existat dintotdeauna. Ceea ce nu au putut intelege oamenii din zona, turistii si cei atrasi de fascinatia locului au numit in mai multe feluri: duhuri rele, obiecte si fluctuatii luminoase, OZN-uri, iele, padure blestemata, loc malefic, spatiu dintre doua lumi, spirite blocate intr-o dimensiune temporata nepotrivita, contacte cu fiinte apartinand unor alte lumi, etc. Se vorbeste chiar de disparitii, rapiri si persoane care si-au pierdut mintile, iar unii martori care au innoptat in padure au acuzat ulterior dureri de cap, insomnii, starea de neliniste si greata, ba chiar si arsuri.

Oamenii vor sa vada “ceva”, chiar daca acesta nu exista, chiar daca adevarul ar fi cu totul altul decat s-ar astepta. In mod inexplicabil, manifestarile sunt fie materiale, fie imateriale. In anumite zone din padure considerate “active” au fost surprinse cu ajutorul peliculei fotografice prezente luminoase, de altfel insesizabile cu ochiul liber. Primul martor care a deschis in mod oficial subiectul a ceea ce se intampla in padure a fost biologul Alexandru Sift in 1953, sustinand ca a identificat vizual un obiect zburator, in forma literei V, indreptandu-se catre sol.

Continuand cercetarile biologului, in anii ’70, profesorul Adrian Patrut, autor al volumului “Fenomenele de la Padurea Hoia-Baciu (aparut in 1995), s-a ocupat de cercetarea amanuntita a zonei, fotografiind zona si ajungand la concluzia ca anumite zone din padure sunt mai “active” si ca asa-zisele entitati, structuri luminoase sau energii invizibile sunt sesizabile acolo unde gradul de radioactivitate este mai mare, inregistrandu-se fluctuatii inconsecvente si anomalii magnetice. La fel de ciudat este si faptul ca pe suprafata padurii au fost sesizate prezenta anumitor animale care, sustin martorii, au disparut ulterior in mod misterios Campul magnetic despre care se presupune ca se afla in Poiana Rotunda este asociat de adeptii ezoterismului granitei dintre doua dimensiuni si incercarii anumitor spirite de a se armoniza cu energia entitatii pamantului.

Padurea Baciu este un loc misterios si imprevizibil, care a starnit atat curiozitatea cat si spaima multora. Pentru noi toti este un semn de intrebare la care nu detinem inca raspunsul. Este mit sau realitate ceea ce se intampla in aceasta padure? …

Templul Ursitelor de la Sinca Veche – Locul in care se pogoara energiile si se indeplinesc dorintele

La 45 de km de Brasov si la 22 de km de orasul Fagaras, sub dealul Plesu, la numai 2 km de localitatea Sinca Veche, ascuns printre paduri, vegetatie abundenta si peisaje de vis, se afla faimosul templu crestat in stanci caruia unii dintre oamenii ii spun Templul Ursitelor. Sau Locul Sfant, Locul unde ti se implinesc toate dorintele, Templul Ursitelor, Manastirea sapata in stanca. Minunea, cum il numesc altii… Vechimea si originea templului a nascut insa controverse si nici astazi locasul nu a putut fi datat cu exactitate. Unii spun ca ar avea o vechime de 7000 de ani si ca a fost creat de mainile aceleiasi civilizatii predacice care a creat Templul Alb din Insula Serpilor. Altii sustin ca templul pagan este de fapt o biserica sau o manastire crestina intemeiata in anul 1472, insa este de neinteles prezenta a doua altare intr-o biserica crestina. In plus, in incaperile lacasului nu a fost gasit niciun insemn care sa reprezinte crucea, simbol primordial al crestinismului. Din interior, a fost inaltata o turla, iar in mijlocul lacasului se afla un fel de fereastra pe unde patrunde lumina direct deasupra altarului. De acolo, cred oamenii, se pogoara fortele energetice…

La inceput, incaperile din interior erau in numar de 9, insa in timp, multe dintre acestea s-au prabusit. Legatura dintre inceperi se face prin intermediul unor galerii. Scrijeliturile de pe pereti, insemnarile, simbolurile si sculpturile sunt extrem de interesante, inedite, sustinand opinia bioenergeticienilor conform carora locul este un puternic centru energetic al Pamantului, de un magnetism remarcabil. Pe peretele altarului se pot observa un portret si doua si doua simboluri ezoterice: o hexagrama, o stea in 6 colturi si un cerc Yin-Yang. Ceea ce este insa spectaculos la acest loc este insa ceea ce se intampla in interiorul lui. Cei care au patruns in interiorul lacasului nu pot explica ceea ce se intampla in interiorul sau, insa sustin ca nu poti nega energia pozitiva cu care simti ca te incarci.

Poate ca speculatiile oamenilor sunt nefondate si exagerate, insa multi care au calcat pragul acestui locas sustin ca se simt instantaneu energizati, ca uita de foame, griji si sete si ca plec de acolo cu inima mai usoara, mai echilibrati, mai sanatosi (durerile trec si bolile se vindeca), mai impacati cu ei insisi. Unii chiar sustin ca au vazut sfere stranii de lumina in interiorul altarului, duhuri de lumina sau cantece ale unor coruri care canta intr-o limba de nedescifrat. Daca iti spui dorintele cu inima curata in anumite zile din an: de Sfantul Gheorghe, de Lasata Secului de Pasti si de Schimbarea la Fata si te rogi in locas, se crede ca dorintele se indeplinesc si ca ai sansa de a-ti influenta destinul. Doar in aceste trei zile, iti poti indupleca ursita sa ti se schimbe. Naluca sau “fata in alb” te va anunta despre reusita dorintelor tale…

Muntii Bucegi – Misterele energetice stau inca in picioare….

Obisnuim sa ne laudam strainilor cu muntii nostri Bucegi, vechi de mii de ani, neclintiti de cand lumea… Intrebati care este simbolul reprezentativ al tarii noastre, gandurile noastre se indreapta toate odata spre Sfinxul. Sfinxul… stanca magica, cea facuta de natura… dupa chipul si asemanarea omului. Muntii Bucegi… exista parca de cand lumea, parte integranta din firesc, meniti sa ne clateasca ochiul cand suntem prea devitalizati de poluarea si de nelinistea urbana. Ne-am obisnuit sa-i stim acolo… stand linistiti in extremitatea estica a Muntilor Meridionali. Cum explicam insa cele peste 100 de cutremure care timp de o luna de zile au smuls muntii Bucegi din pacea lor fireasca?

Cati dintre noi isi mai aduc insa aminte ca odinioara, pe vremea dacilor, Muntii Bucegi erau incarcati de sacralitatea? Cati dintre noi cred ca mana omului nu are nimic de-a face cu forma stranie a Sfinxului? Cati dintre noi nu si-ar dori ca misterele Bucegilor sa fie odata pentru totdeauna dezlegate? Nici forma ciudata a formatiunilor de piatra Babele nu poate fi pusa in totalitatea pe seama atotputerniciei naturii. In regularitatea si neregularitatea lor, stancile sunt “prea perfecte” pentru a nu ridica intrebarea daca nu cumva sunt ajustate de mana magica a omului. Explorand tainele Sfinxului, Daniel Ruzo, un cercetator de origine peruviana este cel care a emis posibilitatea existentei unei anumite legaturi intre civilizatia stramosilor nostri geto-daci si vechea civilizatie Markawasi.

Este drept ca legendele, miturile, presupunerile si adevarul s-au imbinat intr-o varianta care nu ne prezinta deloc chipul obiectiv al realitatii. Nu mai reprezinta pentru nimeni o noutate faptul ca in Bucegi s-au intamplat si se intampla lucruri inexplicabile. Fenomenele paranormale sunt peste puterea de intelege a noastra, a oamenilor obisnuiti. Parca nicaieri frumusetea naturii nu s-a imbinat intr-un mod mai firesc si mai intrigant in acelasi timp cu… misterul si necunoscutul decat pe inaltimile naucitoare ale muntilor nostri Bucegi, in legendele sfinte ale dacilor si in povestile ireale ale vremurilor contemporane. Unii afirma ca muntii Bucegi reprezinta principalul punct energetic din Romania (si cel mai puternic). Multi sunt si cei care sustin ca, intr-un mod inexplicabil, cand ajung aici, se incarca cu energie pozitiva si scapa de boli in mod miraculos, functiile organismului refacandu-se rapid. Si nu doar datorita frumusetii zonei…

Conform anumitor teorii, se pare ca Varful Omu, despre care se crede ca pe vremea dacilor era folosit drept sanctuar, formeaza un triunghi energetic cu varfurile muntilor Retezat si Ceahlau. Triunghiul de Aur. …Varianta existentei unui lant nesfarsit de tuneluri la baza muntilor nu este exclusa nici ea. In 1993, timp de o luna, muntii Bucegi au fost zguduiti din temelii de cutremure de intensitate mica. Ceea ce este ciudat este faptul ca mai intai se faceau auzite anumite bubuituri in interiorul pamantului, dupa care incepeau cutremurele propriu-zise. Si tot asa timp de o luna, timp in care oamenii din zona se plangeau de insomnii. Se spune chiar ca locuitorii din Busteni se incarcau de energie… la propriu… Atingandu-si mainile de corp observau ca pielea a capatat o oarecare electricitate. Dupa o luna de zile insa… muntii au redevenit cuminti, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat niciodata. Insa pe culmile muntilor nivelul de radiatii, afirma unii specialisti, este foarte mare… Cum pot fi explicate toate aceste enigme? Cum poate fi explicat curcubeul care s-a format pe cer fara ca inainte sa fi existat nicio ploaie? Sa reprezinte lantul de munti al Bucegilor asa-zisul muntele sacru, axis –mundi, piramida cosmica?

garbo.ro


Tunelele misterioase de sub Bucuresti. Tunelele misterioase de sub Bucuresti.(1)

Legendele vorbesc că Bucureştii – singura capitală din lume cu nume la plural – ar ascunde în uluitoarea sa reţea de tuneluri, din care cele mai cunoscute sunt cele de la Curtea Veche, cel care face legătura dintre Giuleşti şi Dealul Cotroceni şi galeriile care unesc Palatul Ghica şi Mănăstirea Plumbuita, aşa-numitele “Porţi ale Timpului”. Deoarece “porţile” sunt folosite de vrăjitoare drept sedii în care, în anumite nopţi numai de ele ştiute, îşi încarcă “bateriile energetice” pentru practicarea magiei negre sau albe, sunt ţinute în mare secret. Totuşi, în urma cercetărilor de documente şi pe teren se pot localiza cu prudenţă nouă zone: Mântuleasa, Uranus-13 Septembrie-Panduri, Antiaeriană-Sălaj, Dealul Cotroceni, Foişor, Cocioc-Piscului-Văcăreşti, Mitropolie şi Zeţarilor-Drumul Găzarului.
Remedii pentru “locurile necurate”
Cu mici excepţii, “Porţile Timpului” se suprapun cu ceea ce radiesteziştii, cei care se ocupă cu neutralizarea radiaţiilor nocive şi echilibrarea energetică, le numesc “zone de iritare”. Pomenite în trecut ca “zone necurate”, s-a observat că cei care au stat mai mult de opt zile în locaţiile geopatogene respective, manifestă stări de iritare, insomnie, migrene, crampe musculare etc., iar în timp, dacă nu se iau măsuri, apar disfuncţii endocrine şi chiar cancer. Cuznoscutul fizician A. Dincă recomandă printre metodele simple de corectare a perturbărilor mutarea patului, a canapelei sau a biroului, ori amplasarea în locuinţă a unor cristale de cuarţ care absorb energia negativă. Oameni de ştiinţă de notorietate, precum doctorul francez Peyre şi germanul Weitmann, au reuşit să demonstreze că, în zonele malefice de care ne ocupăm, există acumulări masive de energie telurică. Această energie misterioasă ar produce cu predilecţie întâmplări nefericite, pe anumite arii în care sunt amplasate clădiri sau drumuri. Specialiştii susţin că atât timp cât Bucureştiul este supus demolărilor şi tăierilor de copaci masive, apar noi zone geopatogene.

Acumulări de informaţii din lumile paralele?
Ruşii A.I. Nizovski şi N.N. Nepomniaski presupun că, în zonele anormale, cunoscute pretutindeni pe Terra, unde printre alte fenomene timpul îşi încetineşte mersul, acţionează raze energetice geopatogene, generate de interacţiunea otonilor – găuri negre minuscule dotate fiecare cu o energie ce depăşeşte puterea unei electrocentrale nucleare, în adâncurile pământului. În aceste zone anormale se încadrează şi “Porţile Timpului” din Capitală, considerate de regretatul parapsiholog I. Ţugui drept zone unde se acumulează fluxul informaţional al lumilor paralele ce străbate Universul. În exemplele pe care le vom da, există şi posibilitatea ca, în “Porţile Timpului”, să se producă şi fenomenul întoarcerii în timp prin tunelurile spaţial-temporale, sau a “canalelor cosmice”, idee exprimată pentru prima dată de fizicianul J. Wiler în “Geometrodinamica”. Unele variante ale concepţiei respective examinează posibilitatea deplasării cu ajutorul “canalelor” nu numai în trecut ci şi în viitor, precum şi în alte universuri şi dimeniuni, în opinia gen. de brigadă dr. E. Streinu, în spaţiul cosmic, existând posibilitatea a 120 de dimensiuni. Şi să nu uităm că, în teoria generală a relativităţii, a lui Einstein, este imposibil să descrii un obiect ca ocupând un anume loc într-un anume timp, iar chiar timpul este prea puţin studiat.

Spiritul Vrăjitoarei Mia, în galeria de pe Aleea Bagdad Subsemnatul a locuit timp de trei decenii în fostul cochet cartier Uranus, unde înfloreau rodiile, fiind coleg, la sfârşitul anilor ’50, la Liceul “Gh. Lazăr”, cu actorul Moţu Pittiş, din păcate dispărut dintre noi, care locuia în apropiere, cu părinţii, într-o vilă impunătoare de pe Aleea Bagdad. Moţu a incitat un mic grup de adolescenţi din respectivul cartier că, în spatele vilei unde locuia, descoperise o intrare într-o galerie. Teribilişti cum eram şi crezând că vom găsi arme, ne-am înarmat cu nişte făclii confecţionate artizanal şi, astfel dotaţi, am străbătut

circa opt metri în galeria respectivă când, la vederea unei rămăşiţe de schelet, torţele s-au stins concomitent, dar nici mai departe nu se putea înainta, deoarece tunelul era zidit. Toţi cei

prezenţi am hotărât să păstrăm tăcerea asupra aventurii noastre, dar după câţiva ani am aflat că cei de la fabrica de şampanie “Zarea”, în galeria ce comunica la poalele străzii Cazărm

i amenajaseră un depozit de băuturi, zidit din motive de siguranţă , iar probabil curentul de aer dintr-o gură de aerisire ne-a stins făcliile. În anii postdecembrişti, am citit că, pe Uranus, la nr. 41, locuise Mia, regina magiei negre interbelice, care-şi încărca bateriile energetice vizavi, în galeriile de sub terenul viran al Arsenalului, care comunicau cu cele din Aleea Bagdad şi strada Cazărmii. E posibil ca sufletul ei să se fi întors şi să ne fi stins torţele. Acest lucru mi-a fost întărit de opinia cunoscutei bio-energo-terapeute dr. Lavinia

Pi

ntea-Tatomir, că evenimentele tragice se reproduc în timp în “locurile blestemate”, datorită capacităţii de memorare a Zeiţei Mame-Pământul, a întâmplărilor intense sau violente. Să nu uităm că pe Uranus funcţiona în acei ani sinistra închisoare a deţinuţilor politici, iar în 1799, pe scările de marmură ale Curţii Noi, din Dealul Spirii, a fost târât corpul domnitorului Constantin Hangherli, asasinat de turci în iatac.

Amor cu o femeie moartă, pe Strada Mântuleasa Criticii literari au denumit nuvela lui Mircea Eliade “Pe Strada Mântuleasa” drept fantastică, autorul ducând în mormânt secretul dacă, în adolescenţă, ar fi intrat într-o altă lume din galeria găsită în pivniţa casei sale, de pe “bătrâna” stradă. Cert este că, şi astăzi, zona dintre Calea Moşilor şi Calea Călăraşi prezintă caracteristicile unei “porţi temporale”. Cea mai impresionantă relatare în acest sens este cea a unui colonel de aviaţie care a povestit, în 1999, că, în timpul studenţiei, după un chef straşnic, a întâlnit o tânără foarte frumoasă. Şi-a mai amintit doar că tânăra l-a invitat la ea acasă, undeva în zona Mântuleasa, unde au făcut amor într-o cameră tapiţată în mătase roşie. A doua seară, dorind să o vadă pe fată, amorezul a constatat că, pe locul casei, se întindea un teren viran. Întrebând un bătrân din zonă, a aflat cu stupoare că imobilul cu pricina, dărâmat prin anii 20, aparţinuse unui mare bogătaş, iar “curtezana” era soţia acestuia…
Ploaie de pietre şi incendii spontane, pe Şoseaua Sălaj
Una dintre cele nouă zone în care se află “Porţile Timpului” şi unul dintre focarele geopatogene cele mai puternice din Bucureşti, este Antiae

riană-Sălaj. Pe Şoseaua Sălaj, la numărul 244, locuiau, în toamna lui 1968, cei cinci membri ai familiei Chivu, cu unul dintre ei, Ion, fiind coleg de serviciu în anii ’70-’80. Acesta mi-a relatat că, în imobilul respectiv, pe parcursul a şapte săptămâni, au avut loc fenomene stranii, iar Miliţia şi Procuratura nu au putut lămuri cauzele agresiunii, o oarecare lumină aducând

-o în 1970 specialiştii de la Cercul de Psihologie Medicală. Aceştia au încadrat fenomenele în cele de tip Poltergeist, care au început cu căderi de pietre din cuarţ, ce păreau

rotunjite şi şlefuite, pietre ce nu se găseau în cartierul Ferentari. Căderile au avut loc în perioada 28 septembrie – 9 octombrie, până la orele 23, când locatarii de la numărul 244 se culcau, spărgând geamuri interioare şi exterioare, un tablou şi alte obiecte. Apoi au apărut incendiile instantanee, care aprindeau hârtii, obiecte de mobilier şi lemne de foc, oprindu-se brusc după câteva minute. În faza a treia au fost observate diverse corpuri străine în oala de mâncare şi în farfuria adâncă. În sfârşit, au apărut fenomenele halucinatorii, materializate prin apariţia unor forme umane ce aduceau cu o bătrână din vecinătate. Lanţul de fenomene paranormale s-a întrerupt după ce o femeie din imobil, Maria Potop, a îngenunchiat în faţa icoanei, blestemând pe cel care le făcea rău. Caliopi Maria, fiica ei, epileptică şi instabilă psihic, se afla în apropiere, aceasta fiind considerată de psihologi ca agentul Poltergeist. Este posibil ca, prin vibraţii mintale negative, transmise datorită frustrărilor de către bolnava Caliopi Maria cu o vieză mai mare decât a luminii, să se fi produs ploile de pietre şi aprinderile spontane. Creierul uman, în general, şi cel al bolnavilor psihici, în special, este încă o mare necunoscută, dar astăzi este clar că în organul respectiv există cel puţin două “lumi” paralele, distincte şi egale ca importanţă, adică aşa cum se întâmplă, probabil, şi în Univers. Poate că sub efectul benefic al rugăciunii fierbinţi, bolnava M. Caliopi să fi suferit o stopare a periculoasei gândiri deprimante. Pe de altă parte, Şoseaua Sălaj fiind situată într-o zonă geopatogenă de maximă “iritare”, e posibil ca, sub efectul energiei telurice, un puternic flux de otoni venit din adâncuri printr-o “poartă temporală”, să se fi ciocnit cu ceea ce ştiinţa numeşte una de formă (câmpul morfic), adică vribraţia specifică a fiecxărui obiect, creându-se instantaneu o temperatură de ardere uriaşă. Dar aceasta este o explicaţie numai pentru aprinderea spontană a unor obiecte. Mult mai plauzibil este că, în urma rugăciunii menţionate, Dumnezeu putea ordona îndreptarea câmpului radiant al Centurii Fotonice ce înconjoară Terra, câmp ce a ridicat nivelul conştiinţei autoarei “relelor” ce au bulversat locuitorii unui cartier al Capitalei şi nu numai.

independent.ro

Sub Bucuresti sunt multe primejdii. Pe internet circula un inventar al acestor primejdii.
Blestemul care a cazut pe neamul getilor s-a transmis si catre noi, urmasii lor care traim in Bucuresti. Pentru ca ceea ce ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea de acum inainte. Subteranele de sub capitala Romaniei, desi construite acum 2300 de ani dupa forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul sau unele zone ale acestuia, s-ar putea surpa intrucat a ajuns sa semene cu un urias svaiter.
“Este si motivul principal pentru care reteaua de metrou este permanent prelungita”, este de parere geologul Mocanu. “Pentru ca prin asta o serie de subterane sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile de metrou, ducand la o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai mare dezastru s-a petrecut in timpul cutremurului din 1977 cand, din cauza acestor goluri de sub oras, aproape tot centrul Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat Ceausescu si a pornit campania de construire intensiva a metroului, oferind poporului o explicatie plauzibila si ascunzand existenta trecatorilor subterane, de teama de a nu fi folosite de eventualii disidenti”.

estiri.ro

Fantomele de la Cap Aurora. Fantomele de la Cap Aurora.(4)

Cap Aurora, una dintre cele mai pitoresti statiuni ale litoralului romanesc, a fost scena unor intamplari intre anii 1996 si 2005. Astfel, mai multi turisti au povestit despre aparitii fantomatice asociate cu trairi stranii.


Hotel Topaz – 1996 Adriana Milea si Bogdan Faur, ambii in varsta de 36 de ani, se aflau pe litoral in concediu, cazati la Hotel Topaz, la camera 204. Au petrecut 4 zile relaxante si foarte linistite, apoi s-a intamplat un eveniment pe care cu siguranta nu-l vor uita niciodata. In noaptea de 18 spre 19 august, cei doi tineri s-au intors in camera dupa o plimbare pe plaja din fata hotelului. Au luat o mica gustare pe balcon si au stat cateva minute in sezlonguri privind superba priveliste a marii luminate de o Luna aproape plina. S-au schimbat apoi pentru noapte si au adormit amandoi adanc. Pe la ora 0.30, Bogdan s-a trezit cu o stare stranie de panica: iEra o teama ciudata, pe care mi-e greu sa o descriu pentru ca nu seamana cu nimic din ce am mai trait pana acum. Imi simteam trupul foarte greu si deasupra mea parca era un aer strain, greu, apasator, amenintator. Nu stiu cat timp a trecut pana cand am incercat sa ma misc… Primul gand a fost sa aprind veioza. Dar n-am putut! Ma simteam paralizat complet. Am vrut sa-mi ridic mana, sa ma inchin. Nu puteam, oricat m-as fi fortat. Simteam din ce in ce mai clar o prezenta straina in camera… Spun prezenta, pentru ca stiam ca nu era nici om, nici animal. Simteam doar ca in camera exista ceva nevazut care ma apasa si ma face sa simt o frica ciudata. Cu foarte mare greutate am reusit sa-mi fac o cruce cu limba in cerul gurii… Am incercat sa o strig pe Adi. N-am reusit decat sa scot un fel de suierat. Am simtit apoi o adiere ca de vant rece si imediat dupa asta am avut o alta traire greu de descris. Nu stiam ce este in camera, dar stiam ca acea prezenta se afla in coltul dintre usa si sifonierul de pe hol. M-am ridicat repede si am aprins veioza. In acea clipa, parca am auzit un fel de cantec sau ras, departe, in afara camerei. Am strigat-o pe Adi. Ea s-a ridicat imediat si m-a privit cu o fata transfigurata de spaima. Am incercat sa vorbesc, dar iarasi nu puteam. Adi m-a intrebat tremurand: . Dupa 3 minute mi-am mai revenit si am aprins toate luminile. Adi mi-a povestit tot ce a simtit. Era identic cu ce traisem si eu, cu exceptia faptului ca ea a auzit un fel de cantec de mai multe ori.

Hotel Onix – 1998 Ovidiu Nicolae Pavel, din Brasov, a fost cazat in vara anului 1999 la Hotel Onix, la camera 408. Venise in vacanta singur pentru a-si reface nervii obositi dupa 11 luni de munca grea si stresanta de spital. Era noaptea de 24 spre 25 iulie. Ovidiu statea pe balcon ascultand muzica la un radio micut. Din senin s-a pornit o vijelie, si radioul s-a oprit, apoi a pornit pe un alt canal, desi nu fusese miscat. Dar asta nu i-a tulburat lui Ovidiu calmul de ardelean. Dintr-o data, plaja a devenit brusc intens luminata de Luna. Stand in continuare pe balcon si leganindu-se in balansoarul sau, Ovidiu a observat pe plaja o miscare… “M-am uitat mai atent si am vazut ceva confuz care se misca foarte repede si nu-l puteam urmari. Era un fel de chestie foarte inalta, parca imbracata in cojoc lung sau manta de ploaie! Am crezut ca-i un ciine care se joaca, dar era prea mare si alte animale nu-s prin statiune. Eram tare curios si am coborat din camera sa vad ce-i. Am ajuns pe faleza ingusta si am simtit un fior ciudat… Nu era nimeni prin zona si nici muzica de la terasa nu se mai auzea… Atunci am vazut o silueta de femeie care venea dinspre plaja catre mine. Mi-era un pic frica, nu stiu de ce, pentru ca obisnuiam sa ies de multe ori singur noaptea. Ceva imi spunea sa ma intorc! Deja mi-era foarte frica si nu mi-e rusine pentru ca acolo era ceva necurat. Falcile mi s-au inclestat si am ramas stana de piatra… Mainile imi tremurau si simteam ceva ca un cui rece in creier… Vedeam femeia din ce in ce mai clar cum venea catre mine cu pasi marunti. Mi s-a pus un nod in gat si intreg corpul mi s-a inclestat ca la un carcel… Am vazut negru in fata ochilor apoi… femeia a disparut! Am stat amortit cred ca 10 minute, pana am putut sa ma urnesc de acoli.


Alte intamplari stranii Tot in anul 1998, cativa studenti de la Facultatea de Medicina din Timisoara au remarcat ca pe plaja dintre Onix si Topaz apareau grupuri de caini care, dupa ce alergau pe plaja, se indreptau spre mare si… dispareau. Inaintea acestor aparitii, toti cei patru au avut o senzatie de imobilizare totala a trupului si iluzia unei prezente stranii. In 1999, sase eleve aflate in vacanta au marturisit ca au vazut o silueta stranie care se misca in cerc pe plaja din fata Hotelului Onix. Tot in anul 1999, pe 8 iulie, au fost facute doua fotografii cu fenomene luminiscente stranii pe plaja Aurora. In anul 2005, pe data de 31 august, doua turiste, Amalia Rosu si Adina Popovici, au traversat pasajul (tunel) al Hotelului Onix pentru a ajunge pe partea plajei. Spre uimirea acestora, dupa o stranie ameteala care le-a cuprins, au ajuns in locul de unde plecasera.


Posibile explicatii Analiza marturiilor de catre cercetatorii fundatiei “Biopsihologia Bucurestii a dus la concluzia ca statiunea Cap Aurora, prin decorul si ambianta sa, poate crea o stare de transa in care pot aparea diferite iluzii. Astfel, in toate cazurile descrise, toti martorii aparitiilor fantomatice aveau o inclinatie nativa catre mister, iar imaginatia le-a fost eliberata odata cu detasarea completa de griji. Cu alte cuvinte, nu au inventat intamplarile, chiar asa au simtit, dar simturile le erau putin amestecate cu dorinta subconstienta de traire a unor mistere. Nu este vorba de halucinatie sau boli psihice, ci doar de o amplificare a unor senzatii datorate detasarii de griji sau plictiselii. In plus, s-a dovedit ca in Cap Aurora, ca si in alte zone cu renume in aparitii fantomatice, exista o anume incarcare atmosferica de electricitate care poate produce fenomene luminiscente stranii, uneori chiar fulgere globulare, datatoare de iluzii si trairi speciale. Majoritatea evenimentelor relatate s-au petrecut in nopti calde, dupa o ploaie, pe o vreme favorabila unor fenomene electrice si meteorologice deosebite.

revistafelicia.ro

Padurea Baciu – cel mai important areal al manifestarii fenomenelor parapsihologice de pe intreaga planeta Padurea Baciu – cel mai important areal al manifestarii fenomenelor parapsihologice de pe intreaga planeta(4)

In inima Ardealului, intr-o zona cu aparenta atemporala, se gaseste, probabil, cel mai misterios loc din Romania. Multa cerneala a curs pe margine subiectului padurii Hoia-Baciu, la fel cum multi pasi ai curiosilor au strabatut aceasta poarta intre lumi, in speranta surprinderii unei farame de paranormal. Unii dintre ei au avut intr-adevar parte de experiente inexplicabile care provoaca fiori reci chiar si celor curajosi. Cercetatorii nu au incotro si ridica neputinciosi din umeri, lasand loc liber celor mai diverse speculatii care inflacareaza imaginatia amatorilor de fenomene paranormale.

Avertismente din vremea stramosilor

Padurea Hoia-Baciu, este cu siguranta cea mai faimoasa locatie din Romania, unde au fost investigate si analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a omului obisnuit. Toti stiau din mosi stramosi ca odata intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta lume, toate spaimele subconstientului uman, prind brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit incat sa se aventureze in acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul padurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele ca odata ce au intrat in padure pentru a taia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de padure sau ciuperci, ceva straniu se intampla cu absolut oricare dintre ei.

Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993).

Profesorul Sift a fost atras de faima padurii Baciu, intrigat fiind de povestile si intamplarile incredibile pe care le auzea de la localnici. In decada anilor 1950, a intreprins numeroase calatorii in padure, observand la fiecare incursiune intre copaci, o serie de umbre ciudate care il insoteau. Fire curajoasa, nu a abandonat cercetarile, izbutind sa fotografieze”umbrele”. Surprizele si-au facut aparitia inca de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe langa”umbrele” in cauza, multe alte forme, lumini si siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetarile lui Sift au continuat pana in pragul anilor 1960, cand tot mai multi cercetatori romani i-au preluat studiile si aveau sa fie atrasi de explorarea padurii Baciu.

OZN-uri in toata puterea cuvantului

Pe data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea in varsta de 45 de ani, ignorand avertismentele satenilor, se afla in padurea Baciu pentru a petrece un sfarsit de sapatamana departe de stresul orasului. Impreuna cu el se aflau la acea data prietena sa, Zamfira Matea si alti doi prieteni de familie care au dorit sa-si pastreze anonimatul. In preajma orei 13.00, pe cand se afla in cautarea unor lemne pentru foc, Emil Barnea s-a pomenit brusc strigat de prieteni. Intors in poiana, alaturi de prietenii sai, Emil Barnea a apucat sa vada ceea ce parea un OZN care survola la viteza mica padurea Baciu, fara sa scoata niciun sunet. Straniul aparat zburator a inceput sa straluceasca brusc, facand in aer o manevra de rastunare. Fara veste, OZN-ul a accelerat spre cer intr-o directie usor oblica. Urmarindu-l prin vizorul aparatului foto, Emil Barnea a reusit sa-l mai surpinda in trei cadre. Dupa developarea filmului, tehnicianul clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a ceea ce peste ani specialistii internationali ai fenomenologiei OZN aveau sa clasifice drept ” cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat in Romania si fara indoiala, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodata in lume”.

Pana la acest moment, Emil Barnea intrase deja in contact cu Florin Gheorghita si Ion Hobana, probabil cei mai prestigiosi ufologi romani, care i-au confirmat autenticitatea fotografiilor. Dupa ce fotografiile au trecut si de “filtrul” autoritatilor vremii, au fost preluate de Agerpres, agentia nationala de presa, si facute publice inclusiv peste hotare. Celebritatea fotografiilor avea sa atinga noi culmi in decursul anului 1977 cand au fost prezentate de cate profesorul C.S. Vonkeviziczky in cadrul Congresului International de Ozenologie din Acapulco. Fotografiile au fost preluate imediat de toate cartile si revistele din lumea intreaga, care vizeaza cazuistica OZN.

Padurea Baciu continua sa fascineze, in special datorita relatarilor martorilor oculari care declarau ca se pot observa fenomene in cele mai stranii precum senzatii fizice inexplicabile, observatii de lumini de forme si culori diverse, umbre ciudate, voci si chipuri umane. Zona devine in scurt timp celebra printre specialistii in paranormal si ezoterism din intreaga lume, echipe intregi de cercetatori reputati din Germania, Franta, Statele Unite si Ungaria vizitand padurea Baciu in plina perioada comunista, si reusind sa prinda pe pelicula inexplicabilul de langa noi…

Cu paranormalul la fotografiat…

Odata intrat in padurea Baciu, ai senzatia foarte accentuata ca esti privit, ca de undeva din spatele fiecarui copac, mii de fiinte nevazute te privesc atent ca pe unul care a nimerit pe taramul lor. Aceasta senzatie este prezenta la toti cei care au pasit pragul straniei paduri. Vanatori, turisti, oficialitati, cercetatori, copii, persoane cu capacitate paranormala sau simpli curiosi. Cercetatorul Adrian Patrut din Cluj-Napoca si-a dedicat o buna parte din viata studierii si investigarii fenomenologiei paranormale din padure, fiind in prezent considerat cea mai autorizata persoana in ceea ce priveste misterele padurii Baciu.
Conform materialelor stranse de Adrian Patrut in zeci de ani de observatii, aparitiile fac parte dintr-un spectru larg al manifestarilor paranormale, ceea ce face dificila incadrarea lor intr-un singur subgen sau capitol al fenomenologiei necunoscutului.

In primul rand, padurea Baciu este faimoasa pentru aparitiile sale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse apar in fata ochilor curiosilor, fie ca este noapte sau miezul zilei. Majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman, fiind capturate insa de aparatele de filmat sau fotografiat. Unii ezoteristi considera ca sunt nimic altceva decat reprezentatiile spiritelor care populeaza universurile paralele. Urmeaza la rand anomaliile magnetice, fluctuatiile campului electromagnetic, emisiile infrasunet. Printre cele mai socante manifestari, se numara si urmele fara explicatie care apar pe pamant, zapada sau iarba, direct sub ochii privitorilor. Nici lumea vie nu a scapat neafectata de misterele padurii, efectele biologice manifestandu-se asupra plantelor si vegetatiei care prezinta forme de deshidratare, arsuri si necroze ale tulpinilor si frunzelor din anumite zone ale padurii.

Oamenii care trec accidental prin dreptul zonelor active (considerate de initiati ca fiind adevarate porti de trecere in alte planuri) se pomenesc cu arsuri de piele, roseata, iritatii, dureri de cap, senzatie amplificata de sete, anxietate, stari de lesin. Cele mai tipice aparitii sunt cele care se profileaza pe cerul de deasupra padurii. Din senin, apar pe cer, in zbor, figuri geometrice sub forma de piramide, sfere, cilindri, conuri, cuburi. Aceste forme geometrice care nu ar avea ce cauta pe cer in mod obisnuit, au fost fotografiate si filmate de sute de ori. Cele mai spectaculare sunt cele cu forma de OZN, pre-OZN sau qvasi-OZN. Padurea este celebra si datorita faptului ca intre hotarele sale, OZN-urile invizibile pentru ochiul uman, dar care pot fi fotografiate, sunt mai numeroase decat OZN-urile vizibile cu ochiul liber.

Nicaieri pe Terra nu a mai fost identificata o locatie cu aceste caracteristici. Aparitiile care produc cele mai mai mari temeri curiosilor sunt cele umanoide. Pare ca peste tot in padure exista capete umane care pandesc din invizibil. La fel ca in cazul OZN-urilor, marea lor majoritatea au fost observate in fotografii. Multi turisti care faceau poze de familie au cazut prada groazei cand le-au developat si au observat ca nu erau singuri in padure, zeci de capete inghesuindu-se uneori in fotografii. Pentru un plus de macabru, au fost identificate in fotografii inclusiv figuri ale unor persoane decedate…Un alt aspect care merita mentionat, este cel legat de starile tranzitorii intre radiatiile gama si beta, amplificate de distorsiunile magnetice asociate deseori cu aparitia unor siluete umanoide translucide, de culoare alba.

Poarta spre alte lumi

In anul 1993, cercetatorul Adrian Patrut a identificat in padurea Baciu o zona aparte pe care a denumit-o “Punctul 3 social activ”. Zona cu pricina pare a fi centrul de maxima activitate pentru fenomenele paranormale observate in inima Ardealului. Cercetarile de pana in prezent au dus la stabilirea urmatoarelor concluzii :

Fenomenele din padurea Hoia-Baciu sunt in mod general discrete dar continue in timp.
Padurea in sine, ofera mai multe date cercetatorilor decat amatorilor de spiritism.
Fenomenele sunt in mod clar evidente, fiind necontestate chiar si de cei mai sceptici oameni de stiinta.
Se pare ca exista o legatura intre prezenta in padure a persoanelor cu capacitate de medium si aparitia fenomenelor misterioase.
Frecventa fenomenelor paranormale este una fluctuanta, cauzele fluctuatiilor nefiind descoperite in totalitate. Exista, de asemenea, un consens general in randul specialistilor in parapsihologie, conform caruia Padurea Hoia-Baciu este o “poarta” interdimensionala prin care spiritele, fie ele ale celor decedati recent sau inca neincarnati, pot intra in dimensiunea material-fizica a planetei Terra. Initiatii in stiintele ezoterice sustin insa ca Padurea Hoia-Baciu ar fi un portal intre planul astral si cel teluric, zona intermediara similara cumva Purgatoriului lui Dante, unde sufletele decedatilor adasta timp de 40 de zile, in care li se hotaraste soarta si le se judeca faptele…

Fenomenele inregistrate in padurea Baciu nu sunt singulare pe mapamond. Harta locurilor de pe Terra care contin zone cu fenomene asemanatoare, cuprinde si Desertul Mojave si Gloful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia, Muntele Kailasa din Tibet. Cu toate acestea, padurea Hoia-Baciu este considerata de toti marii parapsihologi , drept cel mai important areal al manifestarii fenomenelor parapsihologice de pe intreaga planeta.

Tainele manastirilor bucovinene. Tainele manastirilor bucovinene.(1)

Chiar daca avem impresia ca stim totul despre tara in care ne-am nascut, putem fi lesne contrazisi. Pamantul acesta isi are inca tainele lui, coltisoarele lui secrete care asteapta sa fie descoperite, fotografiate, explorate.

Una dintre cele mai cunoscute si populare destinatii culturale si turistice din Romania este Bucovina. De foarte mult timp, acest loc a inspirat adevarate pelerinaje culturale. Chiar daca anual aceste locuri primesc foarte multi vizitatori, manastirile nu au consimtit sa-si dezvaluie secretele nici macar in fata curiozitatii specialistilor.
Unul dintre cel mai mare mistere ramane formula culorilor folosite in picturile peretilor manastirilor: rosul-brun al manastirii Moldovita, celebrul albastru de Voronet, verdele manastirii Arbore sau rosul-ocru al Humorului.

Formula pierduta a acestor culori a inspirat nenumeroase legende, spectaculos fiind faptul ca ele reuseau sa redea pana aproape de perfectie culorile naturii.
Provocarea dezlegarii misterului formulei este cu atat mai mare, cu cat aceste culori s-au dovedit a fi foarte rezistente in fata conditiilor climaterice si mai ales in fata nemilosului timp.

Citeste tot articolul.

Lacurile blestemate din Romania. Lacurile blestemate din Romania.(0)

Mii de oameni au pierit de-a lungul timpului înghiţiţi de ape, iar de multe ori rudele pun tragediile pe seama forţelor oculte. Bărci prinse în vârtejuri de neoprit, peşti uriaşi care îi sperie de moarte pe înotători sau biserici distruse de comunişti care iau suflete tribut sunt doar câteva dintre legende.

Despre Lacul Miresei, aflat în apropierea Bisericii Sf. Voievozi, din Câmpina, circulă tot felul de poveşti. Pe aceste locuri ar fi fost, prin anul 1.200, o mănăstire de călugări în care au avut loc păcate grele sau o biserică ai cărei enoriaşi erau foarte păcătoşi. Iar Dumnezeu i-a pedepsit şi le-a scufundat lăcaşul de cult.


Unii locuitori sceptici spun că apa are o adâncime de patru metri şi nu putea să se scufunde aici o mănăstire, pe când alţii ar putea jura că apa are până la 70-80 de metri. Cert este că lacul îşi ia în fiecare an tributul. Şi numai bărbaţi. Se mai spune că în zilele însorite poţi zări în apă turla fostei biserici.

O altă legendă spune că o fată forţată de părinţi să se mărite cu un bărbat bogat, deşi iubea un alt flăcău, s-a aruncat în apă chiar în ziua nunţii. Dimineaţa, oamenii au zărit voalul alb plutind, iar de atunci locul este blestemat, cerând în fiecare an „suflet de om tânăr, în special de bărbat”, cum povestesc sătenii.

Ginere ucis în noaptea nunţii

În ultimii 60 de ani, zeci de persoane şi-au găsit sfârşitul într-un mod misterios în Lacul Fântânele din comuna doljeană Radovan. Sătenii spun că, la începutul aniilor ’40, în satul Radovan s-au mutat mai mulţi moldoveni, printre care şi o tânără frumoasă pe nume Ileana.

„Muică, era frumoasă foc ca toate moldovencele. S-a îndrăgostit de ea un băiat de aici de la noi din sat şi s-au luat”, povesteşte Maria Muşetescu (75 de ani). Dar în noapte nunţii, ginerele a fost omorât în bătaie de câţiva nuntaşi. „De necaz, mireasa s-a dus în pădurea de la marginea satului şi s-a spânzurat de ciutura unei fântâni”, mai spune tanti Maria.

Potrivit localnicilor, oamenii care-şi găsesc sfârşitul în lacul Fântânele ar fi victimele miresei spânzurate, pentru că pădurea unde s-a spânzurat înconjoară luciul de apă.

„La câţi oameni au murit aici, e ceva necurat. Cred că mireasa i-a înecat, că nu îmi dau io seama cum de s-au înecat atâţia bărbaţi în lacul ăsta”, afirmă Muşetescu. Ironia sorţii face ca ultima victimă să fie chiar şeful gărzii de intervenţie al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dolj, care a salvat zeci de oameni de la înec. Bărbatul de 36 de ani a murit când regla presiunea apei în baraj.

Vorbe necurate

La graniţa dintre judeţele Prahova şi Buzău există un alt loc înconjurat de mister şi superstiţii: lacul de la Ciotul Paltinului. Se spune că, în mijlocul apei, bărcile sunt prinse de un vârtej de neoprit, care le trage în adâncuri.

Bătrânii povestesc că fenomenul se explică prin blestemele aruncate de oameni asupra lacului. Format pe craterul unui vechi vulcan, îi obliga pe localnici să ocolească pe un drum greu, iar aceştia spuneau cu necaz: „Dărâma-s-ar muntele, că greu mai e!”. Într-o noapte, în timpul unei furtuni, s-a produs o alunecare de teren care a lărgit lacul cu aproape un kilometru şi de atunci a pornit blestemul.

Lacul misterios din Bucegi

Departe de privirile oamenilor, într-o zonă în care doar viperele trăiesc confortabil, se spune că un lac apare şi dispare după legi bizare. Şi că, potrivit localnicilor din zona Poiana Ţapului, fiecare apariţie a lacului în munţii Bucegi este însoţită de moartea sau de dispariţia unor persoane.

Oamenii spun că sunt şi semne prevestitoare: înainte ca lacul să-şi facă simţită prezenţa, vremea se strică brusc, iar vântul bate foarte puternic două zile. A doua zi, undele lacului scaldă munţii pentru una sau mai multe zile, până când îşi primeşte ofranda vie.

Oamenii spun că în acele locuri trăia, în mijlocul unui lac, o vrăjitoare. Copiii chinuiţi de ea s-au revoltat şi, ajutaţi de zâna lacului, au scufundat vrăjitoarea, cu casă cu tot. Numai că puterea acesteia era atât de mare încât lacul revine câteodată, ia un suflet de om şi dispare iarăşi în neant. În ultimii ani au murit aproape numai turişti.

Biserica din ape .

Poate cel mai sinistru lac din judeţul Mureş este lacul Bezid. Acesta s-a format prin construirea unui baraj pe valea pârâului Cuşmed. Lucrările au început în 1975, dar umplerea definitivă a lacului s-a încheiat în 1992. Lacul a fost făcut pentru prevenirea inundaţiilor care ar pune în pericol patru sate şi s-a format pe suprafaţa satului Bezidul Nou. Din ape răsare şi acum, ca o fantomă, turla vechii biserici.

Scafandrii de la Serviciul Salvamont Mureş se antrenează în lacul Bezid. „Am intrat prima dată în lacul Bezid în urmă cu trei ani. Atunci am fost solicitaţi pentru a recupera cadavrul unui tânăr înecat acolo. Este sinistru.

Vizibilitatea este zero şi doar în zilele foarte însorite poţi vedea ceva la doi metri. Din ce am văzut eu, se pot distige rămăşiţele caselor şi chiar vechiul drum din sat”, a povestit Robert Kovacs, şef la Serviciul Salvamont Mureş. Cea mai mare adâncime a lacului este de 14 metri.

Iazul care a înghiţit nuntaşii

De istoria blestemată a iazului Nimirceni, situat la cinci kilometri de localităţile sucevene Bosanci şi Fălticeni, se leagă mai multe poveşti. Cea mai veche se referă la un alai de nuntaşi care ar fi fost înghiţit de apele Nimirceniului cu sute de ani în urmă.

„Era iarnă. Nuntaşii se duceau spre o biserică din apropiere. Ca să nu înconjoare iazul, au trecut de-a latul său. La mijloc însă gheaţa a cedat, iar toţi nuntaşii s-au înecat”, povesteşte Lucreţia Plămădeală, pensionară.

Unii localnici spun că, uneori, în miezul nopţii, nuntaşii revin la viaţă şi continuă nunta, pe iaz auzindu-se acorduri de fanfară, deşi nu este nimeni în zonă.

„Într-o seară, am ieşit să văd de ce urlă câinii. Nu a trecut mult şi am auzit fanfara cântând pe iaz. Am fugit de acolo fără să mă mai uit în urmă. Locul ăsta e necurat mai mult ca sigur”, povesteşte ciobanul Ştefan Dima.

Localnicii spun că iazul cere suflete tinere. „Acum vreo doi ani s-a înecat un tânăr. Era doar până la genunchi în apă, dar el şi-a pierdut viaţa. Unii spun că atunci o voce din adâncuri a spus: «Ora a sosit, omul a venit»”, povesteşte Daniel Ciobanu.

“La câţi oameni au murit aici, e ceva necurat. Cred că mireasa i-a înecat, că nu îmi dau io seama cum de s-au înecat atâţia bărbaţi în lacul ăsta.”
Maria Muşetescu
localnică din Radovan

Monştrii din adâncuri

Legendele Balastierei de la Apa, judeţul Satu Mare, referitoare la existenţa unor peşti gigantici care trăiesc la o adâncime de 40 de metri, sunt povestite de oameni care cunosc bine balta. Balastiera, a doua ca mărime din ţară, se întinde pe o suprafaţă de 100 de hectare. În 1970, când râul Someş a inundat judeţul, o mare cantitate de apă s-a revărsat în baltă. Acesta este punctul de pornire al legendelor.

„Nu este exclus ca în acel moment să fi ajuns somni în baltă. În 40-50 de ani, ei pot ajunge şi până la 100 de kilograme. Mediul natural este propice pentru a supravieţui aşa de mult, durata lor de viaţă fiind mare”, spune Mihai Rusu, unul dintre foştii administratori ai balastierei.

Directorul Asociaţiei Judeţene a Pescarilor Sportivi Satu Mare, Gheorghe Giran, spune că rudele sale au văzut cu ochii lor peştii uriaşi. „Înainte de ’89 se exploata puternic în zonă. La un moment dat, o cupă a rămas în adâncuri. Pentru recuperarea ei au fost chemaţi scafandrii.

Din câte am auzit, aceştia

s-au speriat de monştrii uriaşi din adâncuri. Fratele meu spune că a văzut un peşte cât o traversă de cale ferată”, povesteşte Giran.
Geza Varga (78 de ani), localnic, susţine că a văzut peşti mari cât un om. „Am lucrat şi eu acolo, am văzut cu ochii mei acei peşti uriaşi. Au o gură cât capul meu, cred că m-ar putea înghiţi pe loc”, spune Geza Varga.

Mâncat de peşti

Situat în partea de nord-est a municipiului Iaşi, în apropiere de localităţile Dancu şi Valea Lungă, lacul de baraj artificial Chiriţa serveşte de prin anii ’68 drept rezervă de apă potabilă pentru capitala Moldovei. Constantin Leonte (78 de ani), din localitatea Valea Lungă, povesteşte de doi paraşutişti care au aterizat din greşeală în apă.

„Unul a scăpat, dar altul a fost înghiţit de ape. Au chemat scafandrii ca să-l caute. Băieţii au intrat în apă, dar după câteva minute au ieşit speriaţi la mal. Ne-au spus că au văzut nişte somni uriaşi, şi că ei nu mai intră în apă”, spune moş Leonte.

Trupul paraşutistului a ieşit la suprafaţă după trei săptămâni. „Avea o parte a feţei mâncată de peşti. Vă spun eu: sunt mari de tot somnii ăia din lac, că şi scafandrii spuneau că te pot mânca”, zice localnicul.

Şi lacul de la Fântânele, judeţul Cluj, a băgat spaima în scafandri şi în localnici. Iosif Marc, un bătrân din Beliş, îşi aminteşte că în urmă cu şapte-opt ani un cioban a căzut din barcă în apele lacului. Scafandrii care l-au căutat s-au îngrozit. „Ne-au spus că dacă am şti ce monştri sunt în aceste ape, nu ne-am mai apropia de lac”, îşi aminteşte Iosif Marc.

O situaţie asemănătoare este în cazul barajului Paltinu, de pe Valea Doftanei. A fost construit în 1971 şi a dat naştere unor poveşti teribile despre peştii de dimensiuni incredibile care ar trăi în apă sau despre tributul de suflete cerut de lac. Dovadă stau şi zecile de cruci înşirate pe mal.

Razelmul, viaţa şi moartea pescarilor

Cel mai mare lac din România, de 415 kilometri pătraţi, poate fi considerat şi cel mai periculos. Tulcenii spun că lacul Razelm este malefic. Te adoarme cu liniştea luciului de apă, pentru ca imediat să se transforme în iad. Femeile se uită lung după soţii care pleacă la pescuit, pentru că mulţi nu s-au mai întors.

„Singura şansă este să ajungi cât mai repede la mal, altfel adio. Valurile se ridică la doi metri, brusc începe vijelia de nu mai vezi ţărmul. Din cauză că lacul e foarte mare, se fac valuri uriaşe de te răstoarnă imediat. Am scăpat dintr-o asemenea furtună doar pentru că văzusem malul”, povesteşte Ovidiu Ghionu, pescar tulcean.

Cea mai mare tragedie s-a produs în 1997, când apele lacului au îndoliat şapte familii deodată. „Băieţii au plecat pe lac. Era iarnă şi lacul era îngheţat. S-au dat jos din lotcă şi podul de gheaţă a cedat. Au intrat dedesubt, n-a scăpat niciunul. I-au găsit când s-au topit gheţurile. Razelmul este infinit mai primejdios decât Marea Neagră”, spune primarul din Jurilovca, Virgil Vlaciu.

In Carpati exista o Poarta catre un alt univers ? In Carpati exista o Poarta catre un alt univers ?(4)

“Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Era in ziua de 22 septembrie 1990. pe la ora 11. Plecasem pe unul din traseele mele favorite.Piatra Mare pe la Sapte Scari. Ziua era foarte frumoasa , calduroasa chiar in umbra padurii.In jurul orei 11, mai aveam cam o jumatate de ora pana la cabana si incetinisem ritmul , ca sa ma bucur de frumusetea peisajului. Parasisem cursul izvorului si incepusem un fel de …ratacire intentionata, ca sa mai schimb ceva din monotonia cararii. Drumeagul meu urca catre o culme impaturita si , la un moment dat , am zarit ceva bizar, ca o sclipire , in dreapta mea; soarele , reflectat intr-un obiect. M-am gandit imediat la nesimtitii care lasa mormane de conserve si borcane prin padure. O curiozitate stupida m-a impins catre acel loc: eram convins ca e vorba de vreo sticla de vin aruncata, dar vroiam sa ma conving. Cand am zarit-o prima data, lucirea era undeva cam la vreo 20 , 30 de metri catre culme. Am inceput sa urc, dar n-am vazut nimic .In mod evident , eram in alt unghi fata de lumina soarelui.
Dupa cateva minute de urcat , am inceput sa-mi pun oaresce intrebari: eram intr-un luminis , totul imi era vizibil , dar nu vedeam nici un obiect capabil sa reflecte lumina. Eram pe cale sa plec mai departe, cand am vazut…imi este greu sa va descriu. Era o forma eliptica, verticala , pe care nu o sesizam decat prim modificarea luminii. Stiti cum arata fenomenul optic denumit “Fata Morgana” ? pe sosele ,

Citeste tot articolul.

Aboneaza-te prin Feedburner !

Introdu adresa de mail pentru a primi noutati.

Join 96 other subscribers

Articolele saptamanii

Top articole

Contacte si Informatii

Retele sociale

Cele mai populare categorii

© 2013 Magazin Cultural Ştiinţific All rights reserved.