VN:F [1.9.22_1171]

Socotit de multi drept capitala istorica si spirituala a Rusiei, orasul Sankt-Petersburg (fostul Leningrad, atat de incercat in cel de al doilea razboi mondial), asezat pe malurile raului Neva, supranumit si “Venetia Nordului”, este una dintre cele mai frumoase metropole ale lumii. Aici, in apropierea Cercului Polar, celebrele nopti albe capata un sens aparte, asemeni unui dar al Soarelui care vara nu paraseste bolta cereasca decat pentru foarte scurt timp. In lumina crepusculara a prelungitelor apusuri, orasul lui Petru cel Mare se infatiseaza intr-o maretie tainica. Umbrele tarilor par sa se inalte pe zidurile de piatra ale cladirilor, iar clipocitul raului Neva aduce din trecut soaptele tarinelor. In spatele fatadelor fastuoase si stralucitoare ale palatelor, catedralelor si castelelor, se ascund cele mai nepatrunse enigme ale istoriei Rusiei: Fortareata “Sfintii Petru si Pavel”, Castelul “Sfantul Mihail”, Calaretul de arama… Toate aceste capodopere ale arhitecturii atrag aici milioane de turisti din intreaga lume. In jurul lor, de-a lungul anilor, s-au tesut o sumedenie de mituri si legende.
Printre aceste cladiri se numara si Turnul Grifonilor, care nu este un loc de peregrinaj. Nu este nici macar trecut pe hartile turistice. Insa toti locuitorii orasului vorbesc despre el, ce-i drept, mai mult pe soptite, ca si cum nu ar dori ca acest secret sa fie impartasit. Turnul se ascunde departe de privirile neinitiatilor, pe insula Vasilievski, in cartierul Farmacistilor, in curtea interioara a unui bloc. De ceva timp, intrarea catre enigmatica cladire cilindrica este permisa doar locatarilor, accesul fiind blocat, printr-un gard din fier, zavorat cu un lant.

Calauza in lumea misterelor
Un articol publicat in formula-as.ro

Mihail Persanov are 34 de ani, este artist plastic si lector universitar in cadrul Universitatii de Stat din Sankt-Petersburg. In 1995 a avut ocazia sa il cunoasca pe Alexei Kostroma, fondatorul grupului artistic “Aici si Acolo”, impreuna cu care a participat la un amplu proiect de restaurare a mai multor cladiri din patrimoniul rus, printre care si Turnul Grifonilor. Nu intamplator, tocmai de aici i se trage puternica pasiune care a pus stapanire pe el: misterele orasului Sankt-Petersburg. De atunci, scotocind stravechiul burg pe dinafara si pe dinauntru, el a adunat toate legendele urbane si a realizat harti cu cele mai stranii locuri.

“Este cel mai potrivit om pentru a patrunde taina turnului”, mi-am spus, facandu-mi curaj, in timp ce urcam scarile Universitatii. Deschizand usa cabinetului sau, am dat cu ochii de un barbat cu infatisare de calmuc. Parea rodul acelui joc bezmetic de rase din nordul Rusiei, dintre mongolii cu ochii migdalati si slavii blonzi, cu ochii albastri.
Cand a aflat motivul vizitei mele, privirea lui, aparent salbatica, s-a inseninat, si fara sa stea pe ganduri, a fost gata sa plece imediat in “expeditie”. A marturisit ca este indragostit de acest oras, ” fereastra inspre Apus”, cum il numea marele poet rus Alexandr Puskin, si absolut fascinat de misterele ce-l invaluie.
A doua zi, in jurul pranzului, am trecut pe celalalt mal al raului Neva, pe insula Vasilievski. Mihail parea cu totul transpus: povestea tot ceea ce stia despre Turnul Grifonilor si cartierul Farmacistilor, cu pasiune si inflacarare.

Lei inaripati si cifre magice

Istoria incepe in secolul XVIII, in timpul domniei lui Petru cel Mare, cand tarul a reunit in Rusia cele mai luminate capete din Occident, pentru a schimba din temelii Imperiul de la Rasarit. La invitatia lui, la Sankt-Petersburg au sosit oameni de stiinta din varii domenii: arhitecti, constructori, fizicieni, medici din Olanda, Germania, Anglia. Astfel, in centrul insulei Vasilievski, s-au strans mai multi chimisti nemti si au intemeiat un cartier al lor. Aici s-a construit prima farmacie din oras, “Pel & Fiii”, de catre Wilhelm Pel, baron de Brandenburg, si in scurt timp a devenit unicul furnizor de medicamente al curtii imperiale. Dedesubtul farmaciei sale se afla laboratorul unde se prelucrau, la vremea aceea, cele mai stranii substante chimice. In spatele cladirii, in curtea interioara, s-a construit un turn din caramida care permitea eliminarea noxelor din laboratorul subteran. Treptat, printre locuitori au inceput sa circule zvonuri ciudate despre incaperea subpamanteana si despre turnul care se inalta direct din pamant, fara usi si fara ferestre. Mintile supuse superstitiilor ale mujicilor rusi nu puteau patrunde noile porniri stiintifice aduse din occident. Pentru ei, toate aceste indeletniciri, care in vest erau deja de mult asimilate, reprezentau o uneltire a diavolului. Dupa mai bine de un secol, in 1850, intreaga “afacere” a fost mostenita de Alexandr Pel, ultimul reprezentant din familia baronului neamt, considerat cel mai bizar dintre toti. Se spune ca acesta ar fi transformat simplul laborator farmaceutic intr-unul alchimic, ca reunise aici cei mai priceputi magi si ca in incaperile de sub pamant transforma metalele in aur si argint, fabrica potiuni miraculoase atotvindecatoare si plasmuia fiinte nenumite. Legenda spune ca el ar fi descoperit si codul fericirii, formula care, rostita corect, indeplinea pana si cele mai ascunse dorinte ale sufletului. Numerele codului magic ar fi fost inscrise anagramat pe fiecare caramida a turnului, astfel incat numai initiatii l-ar fi putut descifra. Alchimistul neamt considera ca omenirea inca nu este pregatita pentru un asemenea dar fabulos, si pentru a-l pastra neatins, a faurit niste creaturi fantastice, cu cap si aripi de vultur si cu trup de leu: grifoni. In mitologia greaca, aceste fiinte erau paznicii aurului nordic, din tinutul hiperboreenilor, niste supraoameni, care traiau in fericire si intelepciune, fiind inzestrati cu puteri magice. Monstrii inaripati ai doctorului Pel strajuiau pe timp de noapte, din ceruri, “turnul cifrelor”, in care neamtul zavorase secretul fericirii.

De atunci, cartierul Farmacistilor a capatat in Sankt-Petersburg o faima deosebita. Se spune ca toti oamenii care se mutau in vecinatatea farmaciei, si implicit a turnului, aveau parte de un destin fulminant. Soarta lor se schimba peste noapte, unii deveneau celebri, altii extrem de bogati, iar altii se insanatoseau miraculos.

Paznicul Turnului

Mihail Persanov isi rari pasii, iar vocea ii scazu in intensitate. Ajunsesem pe strada farmaciei “Pel & Fiii”. Am facut la dreapta, pe langa cladire, apoi la stanga, printr-un gang, si iar la dreapta. Daca nu ar fi fost Mihail, cu siguranta ca nu as fi nimerit niciodata. Camuflat de cladiri, Turnul a fost construit anume ca sa faca cat mai anevoioasa incercarea de a-l descoperi. Tanarul profesor era ca intr-o transa, mergea cu pasii largi si repezi, cu mana intinsa, atingand zidurile vechilor cladiri, de parca le-ar fi mangaiat. S-a oprit brusc sub arcada unei intrari. S-a uitat imprejur, initial dezorientat, dar foarte rapid s-a orientat precis, ca si cum ar fi fost activat de un resort interior. In fata noastra, dupa cum deja fusesem avertizati, se afla un gard de netrecut, cu un lacat mare si greu. Fara prea multe comentarii, Misa imi spuse ferm: “Stai aproape de mine, ia-ma de brat si mai ales nu pune intrebari!”. Apoi, cu vocea lui tunatoare, incepu sa strige si sa bata in grilajul de fier. Nu trecu mult timp si in capatul gangului se ivi un batran incotosmanat de parca iesise dintr-un barlog. Avea o cusma mare pe varful capului si abia isi tarsaia bocancii grei. Se opri in fata gardului si ne privi buimac, cu o privire tulbure si inexpresiva. Misa ii spuse ca suntem tineri casatoriti si vrem sa vedem turnul, poate avem si noi noroc de-o soarta mai buna. Mosul plescai a lehamite si dadu sa plece. Atunci Misa scoase din rucsac o sticla de votca si i-o intinse, fara nici un fel de comentariu. Ochii omului sticlira hulpavi, si cu un icnet, strecura mana prin grilaj si smulse sticla. Butelca de votca se pierdu imediat in suba imensa a batranului. Si, ca printr-o minune, mosul ursuz se transforma intr-un batranel simpatic si glumet. Descuie lacatul cu miscari dezinvolte si ne pofti ceremonios inauntru. Isi indrepta cocoasa si, sprinten, o porni in fata noastra.

Povestile turnului

In curtea dintre blocuri, am vazut un turn de caramida rosie, inalt cam de 15 metri si gros cam de 3 . Dincolo de aceste detalii, cel mai important aspect este “aritmetica” lui. Pe fiecare caramida era desenata cu vopsea alba cate o cifra, de la 0 la 9. Se spune ca aceste numere apar si dispar periodic, in mod misterios. Poate doar cei ce cunosc tainele adanci ale numerologiei ar putea deslusi acest cod criptic. Mosneagul, cu importanta unui adevarat ghid, a inceput sa relateze “adevarata istorie” a turnului. Conform legendei, de-a lungul istoriei, vietile tuturor oamenilor ce se mutasera in acest cartier se schimbasera radical. “In 1893, in acest bloc, in camerele de inchiriat ale surorilor Nevzorov, s-a mutat un tanar student, pe numele sau Vladimir Ulianov. Tocmai aici a si organizat o intrunire studenteasca, unde a tinut un discurs fascinant despre marxism si despre avantajele propagandei revolutionare. Cum s-a cladit cariera politica a acestui carismatic tovaras o stim cu totii. In caz ca nu ati inteles, era vorba despre tovarasul Lenin”.
Povestile curg mai departe. Se spune ca in 1900, un alt student sarac, Mihail Kolciakov, s-a indragostit de o tanara, fiica unui boier bogat, care locuia in apropierea turnului. A inchiriat in acelasi bloc o camera, si prin toate mijloacele, a incercat sa cucereasca fata. Insa tanarul era mult prea sarac, iar frumoasa domnisoara mult prea mandra, astfel ca l-a respins. Dupa un timp, a aflat ca “studentasul” se imbogatise brusc. I-a scris degraba o scrisoare, in care pretindea ca-l iubise dintotdeauna, insa parintii nu ii permisesera o asemenea dragoste. Era prea tarziu, Mihail Kolciakov avea deja o alta “doamna a inimii”, iar averea facuta peste noapte se datora unei mosteniri de la o ruda total necunoscuta.

Printre istoriile Turnului este si cea a unui baietas care prin anii ’50 a ramas orfan si s-a aciuat in scara blocului de langa turn. Mama lui murise la nastere, iar tatal fusese victima unui accident feroviar. Intr-o noapte de toamna friguroasa, Petia s-a intors de la cersit in scara blocului. Insa aici a dat peste un locatar mai putin ingaduitor, care l-a alungat, amenintandu-l cu militia. S-a asezat bietul Petia lipit de turn, cu coltucul de paine in manutele sale inghetate. A inchis ochisorii si si-a imaginat ca nu mai este orfan, ca are parinti iubitori, o camera a lui si ca merge la scoala. Si, in acea noapte, dorinta lui arzatoare s-a indeplinit. Un domn bogat l-a gasit pe caldaram, aproape degerat, l-a luat in brate si l-a dus la el acasa. El si sotia lui nu aveau copii, asa ca l-au infiat pe micut. Si iata ca, intamplator sau nu, tot ce si-a dorit Petia langa turn in acea noapte s-a indeplinit.
Incalzit de vodca, mosneagul vorbea din ce in ce mai tare, iar vocea lui ragusita a atras atentia locatarilor blocului. La fereastra unui apartament, de ceva vreme, statea o femeie si asculta povestile. Deodata, ne-a strigat si ne-a poftit sus, la un ceai. Am urcat scarile, mirati de invitatie. Femeia isi amintise ca il vazuse nu de mult pe Mihail participand la restaurarea Turnului, si constatand ca inca este preocupat de misterul care invaluie cartierul, se hotarase sa ii impartaseasca experienta ei.

Avea un baietel de 5 ani care, de la un timp incoace, incepuse sa faca niste desene stranii. Ni le-a aratat pe toate. Erau reprezentarile unor grifoni. Isi intrebase fiul unde a vazut asemenea fiinte inaripate, iar raspunsul lui o inspaimantase. Baietelul le observa noapte de noapte, oglindindu-se in ferestrele apartamentului de vizavi. Statea fascinat ore in sir in fata geamului, fara a scoate un sunet. Atunci, parintii ingrijorati l-au dus la medic, insa toate analizele au iesit bine. Baiatul era perfect sanatos.
Femeia recunostea ca mai auzise si alti vecini care povesteau cu teama ca noaptea, deasupra blocurilor, se invart niste pasari imense. Mihail a incercat sa o linisteasca, asigurand-o ca nu sunt decat legende si ca probabil fiul ei are o imaginatie bogata.

Am coborat in tacere, adanciti fiecare in gandurile lui. Mosneagul disparuse. Ne-am apropiat de turn si, vrajiti de poveste, ne-am pus in gand cate o dorinta…

Legenda va ramane mereu legenda, iar misterul Turnului nu va fi probabil dezlegat niciodata. Un lucru este cert: in aceasta curte, la Turnul Grifonilor, la Turnul Cifrelor sau al Optimistului singuratic, vin multi oameni, cu incredere si nadejde. Aici speranta invie, iar viata pare mai frumoasa. Se spune ca numai aici visurile cele mai pretuite se realizeaza, iar omul este salvat din singuratate, boala si necazuri. Si daca ai suficienta rabdare, intr-una din noptile cele mai intunecate ale orasului Sankt-Petersburg, poate ca vei vedea cum se invart in cerc, strajuind Turnul, grifonii, gardienii loiali ai doctorului Pel.