Termenul de “tornada” provine din latinescul “tonare” care inseamna “a tuna”. Tornadele sunt perturbatii atmosferice violente, de dimensiuni reduse, cu un caracter turbionar, sub aspectul unei coloane inguste care se roteste foarte repede sau al unei palnii intoarse care atinge nivelul solului. Totusi, meteorologii nu cred ca este atat de usor a defini o tornada. De exemplu, diferenta nu este clara in ceea ce priveste un puternic mesociclon ( furtuna circulara) de la nivelul solului si o tornada de dimensiuni mari, dar care nu este puternica. Exista neintelegeri si in a privi doua vartejuri (tornade multivortex sau multiple-vortex) formate in timpul aceleiasi furtuni ca fiind doua tornade separate sau nu. Este cunoscut faptul ca o tornada poate sa nu prezinte o coloana in forma de palnie vizibila.
Tornadele variaza in diametru de la cativa zeci de metri pana la aproximativ 2 km, avand un diametru mediu in jur de 50 de metri, insa s-au inregistrat si tornade de dimensiuni mult mai mari. Majoritatea tornadelor din emisfera nordica formeaza vanturi care se invart invers acelor de ceasornic, in jurul unui centru de presiune extrem de joasa, numite tornade anticiclonice, iar in emisfera sudica vanturile se invart in general in sensul acelor de ceasornic, numindu-se tornade ciclonice. Viteza vantului la nivelul solului este cuprinsa intre 60 km/h si 500 km/h, acestea din urma fiind devastatoare. Cele mai puternice tornade pot matura casele de pe fata pamantului, pot distruge cladiri din caramida, pot ridica in aer masini si chiar autobuze.

Nu există absolut nici un fenomen natural atât de îngrozitor ca tornadele. ‘Vârtejurile’, după cum mai sunt denumite, apar aproape fără nici un fel de avertisment la orice oră din zi sau din noapte. Se pot declanşa în orice lună a anului dacă există condiţii care să le favorizeze.
În Statele Unite ale Americii au loc 1000 de tornade în fiecare an. Indiferent de locul în care se declanşează, tornadele pot adesea devasta ferme, oraşe sau chiar metropole. Doar în 2002, au pierit 52 de persoane în timpul tornadelor şi multe alte sute au fost rănite. Martorii oculari, aflaţi în apropierea acestor vârtejuri furioase, povestesc că la declanşarea vârtejului se aude un zgomot asemănător vuietului unui avion. Tornadele împrăştie tot ce le stă în cale – adesea cu viteze de sute de km pe oră. Majoritatea caselor sunt construite să reziste la viteze de 112 km pe oră, dar viteza minimă a unei tornade este de 117 km pe oră.
Pentru a considera un vârtej – un vânt în spirală în formă de pâlnie – drept o tornada, acesta trebuie să fie în contact cu solul şi cu norul care produce furtuna. Când această pâlnie vine în contact cu solul, se produce o zonă concentrată de distrugere. Aria vârtejului nu are de obicei o lungime mai mare de 250 de metri, dar poate avea o lăţime de până la 2 km.
Cercetatorii studiaza tornadele pentru a intelege mai bine modul in care acestea se formeaza, comportamentul lor si structura, avand la dispozitie o varietate de instrumente specifice. Tehnologia avansata a facut posibila simularea furtunilor ce provoaca tornade, folosind modele pe computer.

Tornadele sunt produse de mai multe tipuri de condiţii climatice. Majoritatea meteorologilor consideră însă că acestea se declanşează ca urmare a ciocnirii curenţilor de aer cald şi rece care formează o suprafaţă circulară de presiune atmosferică scăzută, dar acesta este un raspuns general. Tornadele se formeaza la baza norilor cumulonimbus, unde aerul rece si uscat se intalneste cu cel cald si umed si sunt asociate intotdeauna cu puternice furtuni.
Aerul cu un front atmosferic scăzut are tendinţa să se ridice şi să creeze un curent vertical puternic. Acest curent atrage aerul cald de la nivelul solului care se învârte din ce în ce mai rapid şi absoarbe aerul din împrejur ca un aspirator. În cazuri extreme, aceste curente puternice de aer pot atinge viteze de 500 km pe oră sau chiar 800 km pe ora. Cele mai puternice tornade se declanşează în condiţiile unor furtuni ‘super-cell’. Norii rotativi ai furtunii pot fi detectaţi pe radarele meteorologice ca având o circulaţie bine definită, pe care meteorologii o numesc mesociclon . Norii uriaşi ‘super-cell’ ating înălţimi mai mari decât cele ale Munţilor Everest, au un diametru intre 10 si 16 km, sunt de lunga durata, de pana la cateva ore si se deplaseaza mii de km, producand cateva tornade.
Dar chiar daca exista conditiile favorabile pentru ca o furtuna sa formeze vartejuri, acest lucru nu se intampla intotdeauna. Adevarul este ca acest proces nu este pe deplin inteles. Teoriile recente sugereaza ca odata ce mesociclonul este format, dezvoltarea tornadei este legata de diferentele de temperatura.
Coloana de aer in forma de palnie devine vizibila datorita vaporilor de apa condensati din stratele exterioare, in momentul in care umiditatea este suficient de ridicata , dar chiar daca circulatia aerului este indreptata spre interior si tinde sa se ridice, norul din interiorul vartejului cu presiune joasa se extinde descendent de la baza.

Masuratorile directe in ceea ce priveste o tornada sunt greu (si periculos) de obtinut. In 1971, Theodore Fujita- professor de meteorologie la Universitatea din Chicago, specialist in tornade, a alcatuit un sistem de clasificare care ii poarta numele bazat pe distrugerile structurilor realizate de om. Scara Fujita sau F- Scale clasifica pagubele produse de tornade ca fiind neinsemnate (F0 si F1), puternice ( F2 si F3) si violente (F4 si F5). Este important de mentionat ca aceasta scara se aplica doar in regiunile unde exista structuri realizate de om, iar vartejurile nu se masoara in functie de dimensiunile lor, ci de pagubele provocate. Marimea unei tornade nu indica in mod necesar si violenta sa, tornadele mari pot avea intensitate redusa, iar cele mici pot fi violente. Cercetarorii sunt capabili sa coreleze valorile Scarii Fujita doar cu aproximatie cu viteza vanturilor. De exemplu, vanturile cu viteze de 145 km pe ora pot produce putine pagube unei cladiri bine construita (F0), in comparatie cu o cladire canstruita superficial, unde pagubele ar fi insemnate (F2). Viteza vanturilor clasificate pe aceasta scara nu a fost niciodata testata sau dovedita stiintific, fiind nevoie de multa atentie in folosirea acesteia.

Procentul pierderilor de vieti omenesti provocate de tornade in perioada 1950-1994
SCARA FUJITA

F0 – viteza vantului intre 64-116 km/h.
Nu provoaca pagube foarte insemnate, dar chiar şi aceste tornade pot smulge ţigle de pe acoperişuri şi pot arunca maşinile de pe şosele. Casele mobile se pot răsturna şi magaziile se pot dărâma. Pot provoca ruperea crengilor din copaci si a indicatoarelor rutiere.
F1 – viteza vantului intre 117-181 km/h.
Este o tornada moderata ce provoaca pagube medii. Reprezinta echivalentul unui uragan de cea mai slaba intensitate.Vor cădea acoperişurile de pe case şi casele mobile în zona afectată de tornada se vor dărâma. Acest tip de vârtej poate arunca trenurile de pe şine.
F2 – viteza vantului intre 182-253 km/h.
Aceasta este o tornada puternica. Copacii grei vor fi smulşi din rădăcini iar clădirile solide se vor prăbuşi asemenea unor beţe de chibrituri.
F3 – viteza vantului intre 254-332 km/h.
Aceasta tornada produce distrugeri pe scara larga. Se vor darama acoperisurile si peretii caselor bine construite. Locomotivele şi camioanele de 400 de tone vor zbura prin aer ca nişte jucării, iar copacii unei paduri vor fi culcati la pamant.
F4 – viteza vantului intre 333-419 km/h.
O tornada de o asemenea intensitate distruge tot ce îi iese în cale. Casele solide sunt ridicate in aer, iar structurile cu fundatie nerezistenta sunt aruncate la mare distanta.
F5 – viteza vantului intre 420-512 km/h.
Este o tornada incredibila, tot ce intalneste in cale este carat pe distante considerabile.
Are o forţă asemănătoare cu cea a unei bombe atomice.

Doar 20% din tornadele din America sunt pe scara F1 sau peste F2. Chiar şi aşa, aceasta înseamnă peste 200 de tornade anual cu vânturi de peste 250 de km pe oră. Au loc anual cam 20 de tornade de amploare F4, şi din fericire tornadele-monstru de amploare F5 nu au loc, în general, decât o dată pe an. Este însă suficient să ducă la moartea a 60 de persoane pe an, doar în Statele Unite, şi să producă pagube de miliarde de dolari.
Chiar şi un vârtej relativ slab poate arunca o bucată de lemn care să străpungă un zid de cărămidă ca şi când ar fi o coală de hârtie. Cel mai ferit loc în caz de tornada este la subsol, într-un beci. Surprinzător, se pare că mai puţin de jumătate din casele de pe Valea Tornadelor sunt prevăzute cu beciuri.
Experţii recomandă persoanelor care trăiesc în zone susceptibile la tornade şi care nu au beci să protejeze pereţii unei încăperi cu folii de oţel de 10 mm. În mod ideal, aceste folii trebuie montate pe pereţii unui coridor fără ferestre din interiorul casei, care să fie înconjurat şi protejat de pereţii altor camere. Cei aflaţi în casă trebuie să se acopere cu saltele şi perne pentru a se feri de obiectele în cădere şi de sticlă spartă.

Cu toate ca tornadele apar in multe locuri din lume, aceste forte destructive ale naturii apar mai frecvent in Statele Unite, in perioada primaverii si a verii. In medie, au loc circa 800 de tornade anual in care isi pierd viata aproximativ 80 de persoane, iar 1500 sunt ranite, dar numai 31% dintre acestea sunt periculoase.

Tornadele apar in mod obisnuit in Valea Tornadelor, mai ales primavara si vara. Activitatea acestora in Statele Unite este reprezentata mai explicit in urmatoarea harta.

Majoritatea sunt însă concentrate pe suprafaţa plană care se întinde între Munţii Stâncoşi, la vest, şi fluviul Mississippi, la est. Aceasta zonă e cunoscută sub denumirea de Valea Tornadelor – şi este lacaşul celui mai extrem fenomen meteorologic de pe faţa pământului. Motivele se datorează deopotrivă climei şi geografiei. Tornadele sunt mai frecvente aici, în câmpia centrală, deoarece aerul cald şi umed din Golful Mexicului se ciocneşte cu aerul mai uscat şi răcoros care vine din Canada. Întâlnirea acestor fronturi climatice produce norii de furtună uriaşi care câteodată duc la declanşarea tornadelor. Deoarece Valea Tornadelor este ferită de influenţa furtunilor din oceanul Pacific sau Atlantic, aici se creează cel mai frecvent condiţiile unice care favorizează declanşarea unei tornade.
In afara Statelor Unite, Australia detine locul al doilea in ceea ce priveste frecventa tornadelor, dar acestea apar si in alte tari, cum ar fi: China, Japonia, Rusia, Marea Britanie, Olanda si Germania. In Bangladesh s-au mai inregistrat cateva tornade devastatoare in perioada sezonului musonic, cum ar fi cea din mai 1996 care a ucis peste 440 de localnici, a ranit mii de oameni si a distrus peste 80 de sate. Majoritatea continentelor au conditii in care este posibil sa apara tornade, dar numarul acestora variaza in fiecare an de la regiune la regiune. Tornadele din America de Nord si Europa sunt cele mai studiate, in special dupa 1970.

In perioada 1 aprilie – 31 mai, in SUA se deschide, de obicei, “sezonul tornadelor” in SUA. Oameni de pretutindeni, destul de trazniti pentru a plati un pret de 1.500 de dolari pentru un safari de 2 saptamani (sau mai mult) la bordul unui jeep care urmareste tornadele, vin in SUA in fiecare an, de 15 ani incoace.

Pretul nu include cazarea, costul benzinei sau eventual al zborului cu avionul. Evident, nu include asigurare medicala.

Nu este o gluma – exista agentii specializate in asa ceva, care ofera celor dornici tot de ceea ce au nevoie pentru a-si potoli curiozitatea: jeep-uri, aparate de fotografiat de mare fidelitate, aparate de masurat intensitatea etc.

Temerarii care se avanta pe urmele tornadelor in timp ce altii fug pentru a-si scapa viata semneaza un contract, pe propria raspundere, conform caruia isi asuma riscurile aferente distractiei si conform caruia se obliga sa ofere ajutor, la nevoie. Producerea unei tornade nu poate fi insa prezisa cu exactitate, asa se face ca nu de putine ori vanatorii de tornade au plecat acasa dezamagiti.

Cea mai mare agentie organizatoare de de vanatoare de furtuni este Matrix Weather, care numara 10.000 de membri permanenti – meteorologi, fotografi sau doar curiosi. In fiecare an, 50-100 dintre acestia sunt nelipsiti de pe listele “de vacanta”.

Imaginile filmate de acest nou tip de excursionisti au fost grupate in diferite documentare, pretioase pentru oamenii de stiinta. Ele demonstreaza – nu ca ar fi neaparat nevoie – ca nu exista fenomen natural mai inspaimantator decat o tornada.

Twister-ele, asa cum au ajuns sa fie denumite, apar aproape fara nici un fel de avertisment, in orice moment din zi sau din noapte, in cazul in care exista conditii propice. Pentru ca un vortex – un vartej de aer spiralat, de forma unei palnii – sa fie clasificat drept tornada, trebuie sa fie in contact cu solul si cu norul de furtuna de deasupra acestuia.

Traseul unei tornade are rareori mai mult de 250 m, dar palnia poate avea si 1,5 km latime.

De obicei, in SUA, una dintre cele mai afectate tari de pe glob de aceste fenomene naturale, tornadele se produc primavara, cand conditiile meteo sunt propice. Tornadele se produc atunci cand curenti de aer cald si rece se ciocnesc si creeaza o zona de rotatie, cu presiune atmosferica scazuta.

Aerul dintr-un front cu presiune scazuta are tendinta naturala de a se ridica, creand un curent ascendent puternic. Acest curent atrage aerul cald din jurul sau, de la nivelul solului, facandu-l sa se roteasca din ce in ce mai rapid.

Fenomenul a fost popularizat de filmul Twisters, dupa vizionarea caruia cererile pentru o excursie de vanatoare de tornade a crescut simtitor.

Cine se gandeste sa experimenteze vanatoarea de tornade este sfatuit de firmele specializate sa-si faca bine tema de acasa.

Cea mai distrugătoare tornadă din SUA din ultimii 86 de ani.

Martie 2011

Locuitorii din sudul Statelor Unite s-au trezit că reţeaua lor de urgenţă, care ar fi trebuit să-i ajute să-şi revină după un cataclism a fost distrusă de furtunile care au ucis, miercuri, 337 de oameni din şapte state americane şi 246 doar în Alabama, scrie Huffington Post. În acest stat, adăposturile au fost şterse de pe faţa pământului, autorităţilor le lipsesc obiecte de bază, precum lanternele, iar într-un cartier furtunile i-au lăsat pe pompieri să lupte cu incendiile fără camion. În plus, în Hackleburg, un oraş distrus de furtuni, autorităţile sunt nevoite să ţină cadavrele în camioane frigorifice. Adevărata dimensiune a catastrofei este arătată însă de imaginile din satelit ale unui orăşel din Alabama, surprinse înainte şi după tornadă.

Cel mai mare număr de victime lăsate în urmă de tornade s-a înregistrat în 1925, când 747 de oameni au fost ucişi de furtunile care au măturat statele Missouri, Illinois şi Indiana. Până miercuri, 27 martie 2011, a doua cea mai distrugătoare tornadă a fost una înregistrată în 1932, când 332 de oameni au murit în Alabama.

Mii de oameni au fost răniţi miercuri, 990 dintre aceştia doar în oraşul Tuscaloosa, unde 39 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar un milion de case şi sedii de firme din Alabama au rămas fără curent electric.

Amploarea dezastrului l-a şocat pe preşedintele Barack Obama, care a fost prezent vineri în Tuscaloosa. “Nu am mai văzut niciodată oraşe atât de devastate”, a declarat acesta, în timp ce primarul oraşului de 83.000 de locuitori a spus că tornadele au provocat o adevărată criză umanitară în regiune.

Viteza vântului: 330 km/h

Cel puţin o tornadă, un monstru care a distrus totul în cale la o viteză de 330 km/h şi a ucis 13 persoane în Smithville, Missouri, a fost încadrată de Serviciul Naţional de Meteorologie în categoria rezervată celor mai distrugătoare posibil. Meteorologii spun însă că mai multe furtuni care au avut loc miercuri vor primi acelaşi rating, viteza vântului depăşind în cazul lor 320 km/h.

Tornadele au lovit cu o viteză neaşteptată în câteva state şi e greu să îţi închipui ce a făcut diferenţa dintre viaţă şi moarte. În timp ce unii au murit, aţii au scăpat cu viaţă deşi nu aveau nicio şansă. O familie a supravieţuit după ce casa modulară în care locuia a fost distrusă de tornadă.